Sezonul de Formula 1 din 1983

Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 1983
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	13 martie - 15 octombrie
Nr. curse	15
Nr. piloți	35
Nr. echipe	16
Campionul la Piloți
Nelson Piquet (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Ferrari (Al 8-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1983 a fost cel de-al 37-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 34-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 26-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Brazilia pe 13 martie și terminându-se în Africa de Sud pe 15 octombrie. Nelson Piquet a câștigat Campionatul la Piloți,^[1] al doilea său titlu de Formula 1 și primul câștigat de un pilot care folosește un motor turbo, în timp ce Ferrari a câștigat Campionatul Constructorilor.^[2] A fost, de asemenea, ultimul campionat la piloți câștigat de un pilot al echipei Brabham.

Campionatul la Piloți s-a dezvoltat într-o luptă în patru între pilotul Brabham-BMW, Piquet, pilotul Renault, Alain Prost și duoul Ferrari, René Arnoux și Patrick Tambay. Prost a condus campionatul de la Marele Premiu al Belgiei din mai până la ultima cursă din Africa de Sud din octombrie, unde o problemă cu turbo l-a forțat să se retragă și, astfel, i-a permis lui Piquet să-i smulgă titlul. Ferrari a câștigat Campionatul Constructorilor, în ciuda pilotului său mai bun, Arnoux, terminând doar pe locul trei la general – o performanță unică în istoria Formulei 1.

Sezonul a inclus, de asemenea, o singură cursă de Formula 1 non-campionat, Cursa Campionilor, care a avut loc la Brands Hatch și a fost câștigată de campionul mondial en-titre Keke Rosberg într-un Williams-Ford. Aceasta a fost ultima cursă non-campionat din istoria Formulei 1.

O schimbare majoră a reglementărilor tehnice a impus un suport plat pentru mașini,^[3] cu interzicerea completă a tehnologiei cu efect de sol inițiată de Lotus 78 în 1977. Acest lucru a fost făcut pentru a reduce forța aerodinamică și vitezele de viraj, care au fost considerate a fi atins niveluri periculoase în 1982, sezon în care au avut loc mai multe accidente violente și fatale.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1983 al campionatului:

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Nr.	Numele pilotului	Etape
	TAG Williams Team	Williams[a]	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FW08C FW09	G	1	Keke Rosberg	Toate
						2	Jacques Laffite	Toate
			Honda RA163-E 1,5 V6t			42	Jonathan Palmer	14
	Benetton Tyrrell Team	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	011B 012	G	3	Michele Alboreto	Toate
						4	Danny Sullivan	Toate
	Fila Sport	Brabham	BMWM12/13 1,5 L4t	BT52 BT52B	M	5	Nelson Piquet	Toate
						6	Riccardo Patrese	Toate
	Marlboro McLaren International	McLaren[b]	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	MP4/1C MP4/1E	M	7	John Watson	Toate
			TAG TTE PO1 1,5 V6t[c]			8	Niki Lauda	Toate
	Team ATS	ATS	BMW M12/13 1,5 L4t	D6	G	9	Manfred Winkelhock	Toate
	John Player Team Lotus	Lotus[d]	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	91 92 93T 94T	P	11	Elio de Angelis	Toate
			Renault-Gordini EF1 1,5 V6t			12	Nigel Mansell	Toate
	Equipe Renault Elf	Renault	Renault-Gordini EF1 1,5 V6t	RE30C RE40	M	15	Alain Prost	Toate
						16	Eddie Cheever	Toate
	RAM Racing Team March	RAM	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	01	P	17	Eliseo Salazar	1–6
						Jacques Villeneuve Sr.	8
						Kenny Acheson	9–15
						18	Jean-Louis Schlesser	3
	Marlboro Team Alfa Romeo	Alfa Romeo	Alfa Romeo 890T 1,5 V8t	183T	M	22	Andrea de Cesaris	Toate
						23	Mauro Baldi	Toate
	Equipe Ligier Gitanes	Ligier	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	JS21	M	25	Jean-Pierre Jarier	Toate
						26	Raul Boesel	Toate
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 021 1,5 V6t	126C2B 126C3	G	27	Patrick Tambay	Toate
						28	René Arnoux	Toate
	Arrows Racing Team	Arrows	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	A6	G	29	Marc Surer	Toate
						30	Chico Serra	1, 3–5
						Alan Jones	2
						Thierry Boutsen	6–15
	Osella Squadra Corse	Osella[e]	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FA1D	M	31	Corrado Fabi	Toate
			Alfa Romeo 1260 3,0 V12			32	Piercarlo Ghinzani	Toate
	Theodore Racing Team	Theodore	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	N183	G	33	Roberto Guerrero	1–14
						34	Johnny Cecotto	1–13
	Candy Toleman Motorsport	Toleman	Hart 415T 1,5 L4t	TG183B	P	35	Derek Warwick	Toate
						36	Bruno Giacomelli	Toate
	Spirit Racing	Spirit	Honda RA163-E 1,5 V6t	201 201C	G	40	Stefan Johansson	9–14

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1983.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Braziliei 11-13 martie	Marele Premiu de Vest al Statelor Unite 25-27 martie	Marele Premiu al Franței 15-17 aprilie	Marele Premiu al statului San Marino 30 apr-1 mai
Jacarepaguá (P)	Long Beach (S)	Paul Ricard (P)	Imola (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Principatului Monaco 12, 14-15 mai	Marele Premiu al Belgiei 20-22 mai	Marele Premiu de la Detroit 3-5 iunie	Marele Premiu al Canadei 10-12 iunie
Monaco (S)	Spa-Francorchamps (P)	Detroit (S)	Gilles Villeneuve (S)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Marii Britanii 14-16 iulie	Marele Premiu al Germaniei 5-7 august	Marele Premiu al Austriei 12-14 august	Marele Premiu al Țărilor de Jos 26-28 august
Silverstone (P)	Hockenheimring (P)	Österreichring (P)	Zandvoort (P)
13.	14.	15.
Marele Premiu al Italiei 9-11 septembrie	Marele Premiu al Europei 23-25 septembrie	Marele Premiu al Africii de Sud 13-15 octombrie
Monza (P)	Brands Hatch (P)	Kyalami (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Lider
							Pilot	Dif.
1	MP al Braziliei	Keke Rosberg	Nelson Piquet	Nelson Piquet	Brabham-BMW	Raport	PIQ	3
2	MP de Vest al Statelor Unite	Patrick Tambay	Niki Lauda	John Watson	McLaren-Ford	Raport	LAU	1
3	MP al Franței	Alain Prost	Alain Prost	Alain Prost	Renault	Raport	PIQ	5
4	MP al statului San Marino	René Arnoux	Riccardo Patrese	Patrick Tambay	Ferrari	Raport	PRO	0
5	MP al Principatului Monaco	Alain Prost	Nelson Piquet	Keke Rosberg	Williams-Ford	Raport	PIQ	2
6	MP al Belgiei	Alain Prost	Andrea de Cesaris	Alain Prost	Renault	Raport	PRO	4
7	MP de la Detroit	René Arnoux	John Watson	Michele Alboreto	Tyrrell-Ford	Raport		1
8	MP al Canadei	René Arnoux	Patrick Tambay	René Arnoux	Ferrari	Raport		3
9	MP al Marii Britanii	René Arnoux	Alain Prost	Alain Prost	Renault	Raport		6
10	MP al Germaniei	Patrick Tambay	René Arnoux	René Arnoux	Ferrari	Raport		9
11	MP al Austriei	Patrick Tambay	Alain Prost	Alain Prost	Renault	Raport		14
12	MP al Țărilor de Jos	Nelson Piquet	René Arnoux	René Arnoux	Ferrari	Raport		8
13	MP al Italiei	Riccardo Patrese	Nelson Piquet	Nelson Piquet	Brabham-BMW	Raport		2
14	MP al Europei	Elio de Angelis	Nigel Mansell	Nelson Piquet	Brabham-BMW	Raport		2
15	MP al Africii de Sud	Patrick Tambay	Nelson Piquet	Riccardo Patrese	Brabham-BMW	Raport	PIQ	2

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:^[4]

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note

• ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
• ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz.	Pilot	BRA	USW	FRA	SMR	MON	BEL	DET	CAN	GBR	GER	AUT	NED	ITA	EUR	RSA	Puncte
1	Nelson Piquet	1R	Ab	2	Ab	2R	4	4	Ab	2	13	3	AbP	1R	1	3R[f]	59
2	Alain Prost	7	11	1P R	2	3P	1P	8	5	1R	4	1R	Ab	Ab	2	Ab	57
3	René Arnoux	10	3	7	3P	Ab	Ab	AbP	1P	5P	1R	2	1R	2	9	Ab	49
4	Patrick Tambay	5	AbP	4	1	4	2	Ab	3R	3	AbP	AbP	2	4	Ab	AbP	40
5	Keke Rosberg	DSCP	Ab	5	4	1	5	2	4	11	10	8	Ab	11	Ab	5	27
6	John Watson	Ab	1	Ab	5	NSC	Ab	3R	6	9	5	9	3	Ab	Ab	DSC	22
7	Eddie Cheever	Ab	13	3	Ab	Ab	3	Ab	2	Ab	Ab	4	Ab	3	10	6	22
8	Andrea de Cesaris	EX	Ab	12	Ab	Ab	AbR	Ab	Ab	8	2	Ab	Ab	Ab	4	2	15
9	Riccardo Patrese	Ab	10	Ab	AbR	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	3	Ab	9	AbP	7	1	13
10	Niki Lauda	3	2R	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	6	DSC	6	Ab	Ab	Ab	11	12
11	Jacques Laffite	4	4	6	7	Ab	6	5	Ab	12	6	Ab	Ab	NSC	NSC	Ab	11
12	Michele Alboreto	Ab	9	8	Ab	Ab	14	1	8	13	Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	10
13	Nigel Mansell	12	12	Ab	12	Ab	Ab	6	Ab	4	Ab	5	Ab	8	3R	NC	10
14	Derek Warwick	8	Ab	Ab	Ab	Ab	7	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	4	6	5	4	9
15	Marc Surer	6	5	10	6	Ab	11	11	Ab	17	7	Ab	8	10	Ab	8	4
16	Mauro Baldi	Ab	Ab	Ab	10	6	Ab	12	10	7	Ab	Ab	5	Ab	Ab	Ab	3
17	Danny Sullivan	11	8	Ab	Ab	5	12	Ab	DSC	14	12	Ab	Ab	Ab	Ab	7	2
=[g]	Elio de Angelis	DSC	Ab	Ab	Ab	Ab	9	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	5	AbP	Ab	2
19	Johnny Cecotto	13	6	11	Ab	NSPC	10	Ab	Ab	NSC	11	NSC	NSC	12			1
=[h]	Bruno Giacomelli	Ab	Ab	13	Ab	NSC	8	9	Ab	Ab	Ab	Ab	13	7	6	Ab	1
—	Thierry Boutsen						Ab	7	7	15	9	13	14	Ab	11	9	0
—	Jean-Pierre Jarier	Ab	Ab	9	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	10	8	7	Ab	9	Ab	10	0
—	Chico Serra	9		Ab	8	7											0
—	Raul Boesel	Ab	7	Ab	9	Ab	13	10	Ab	Ab	Ab	NSC	10	NSC	15	NC	0
—	Stefan Johansson									Ab	Ab	12	7	Ab	14		0
—	Manfred Winkelhock	15	Ab	Ab	11	Ab	Ab	Ab	9	Ab	NSC	Ab	DSC	Ab	8	Ab	0
—	Corrado Fabi	Ab	NSC	Ab	Ab	NSC	Ab	NSC	Ab	NSC	NSC	10	11	Ab	NSC	Ab	0
—	Piercarlo Ghinzani	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	Ab	NSC	Ab	Ab	11	NSC	Ab	Ab	Ab	0
—	Roberto Guerrero	NC	Ab	Ab	Ab	NSPC	Ab	NC	Ab	16	Ab	Ab	12	13	12		0
—	Kenny Acheson									NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	12	0
—	Jonathan Palmer														13		0
—	Eliseo Salazar	14	Ab	NSC	NSC	NSC	NSC										0
—	Alan Jones		Ab														0
—	Jean-Louis Schlesser			NSC													0
—	Jacques Villeneuve Sr.								NSC								0
Poz.	Pilot	BRA	USW	FRA	SMR	MON	BEL	DET	CAN	GBR	GER	AUT	NED	ITA	EUR	RSA	Puncte

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz.	Constructor	BRA	USW	FRA	SMR	MON	BEL	DET	CAN	GBR	GER	AUT	NED	ITA	EUR	RSA	Puncte
1	Ferrari	5	3	4	1	4	2	AbP	1P	3	1R	2	1R	2	9	AbR[i]	89
		10	AbP	7	3P	Ab	Ab	Ab	3R	5P	AbP	AbP	2	4	Ab	Ab
2	Renault	7	11	1P R	2	3P	1P	8	2	1R	4	1R	Ab	3	2	6	79
		Ab	13	3	Ab	Ab	3	Ab	5	Ab	Ab	4	Ab	Ab	10	Ab
3	Brabham-BMW	1R	10	2	AbR	2R	4	4	Ab	2	3	3	9	1R	1	1	72
		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	13	Ab	AbP	AbP	7	3R
4	Williams-Ford	4	4	5	4	1	5	2	4	11	6	8	Ab	11	13		36
		DSCP	Ab	6	7	Ab	6	5	Ab	12	10	Ab	Ab	NSC	Ab
															NSC
5	McLaren-Ford	3	1	Ab	5	NSC	Ab	3R	6	6	5	6	3				34
		Ab	2R	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	9	DSC	9
6	Alfa Romeo	Ab	Ab	12	10	6	AbR	12	10	7	2	Ab	5	Ab	4	2	18
		EX	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	8	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab
7	Tyrrell-Ford	11	8	8	Ab	5	12	1	8	13	12	Ab	6	Ab	Ab	7	12
		Ab	9	Ab	Ab	Ab	14	Ab	DSC	14	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab
8	Lotus-Renault		Ab	Ab	Ab	Ab	9	Ab	Ab	4	Ab	5	Ab	5	3R	NC	11
										Ab	Ab	Ab	Ab	8	AbP	Ab
9	Toleman-Hart	8	Ab	13	Ab	Ab	7	9	Ab	Ab	Ab	Ab	4	6	5	4	10
		Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	8	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	13	7	6	Ab
10	Arrows-Ford	6	5	10	6	7	11	7	7	15	7	13	8	10	11	8	4
		9	Ab	Ab	8	Ab	Ab	11	Ab	17	9	Ab	14	Ab	Ab	9
11	Williams-Honda															5	2
																Ab
12	Theodore-Ford	13	6	11	Ab	NSPC	10	NC	Ab	16	11	Ab	12	12	12		1
		NC	Ab	Ab	Ab	NSPC	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	NSC	NSC	13
=[j]	Lotus-Ford	12	12	Ab	12	Ab	Ab	6	Ab								1
		DSC
—	Ligier-Ford	Ab	7	9	9	Ab	13	10	Ab	10	8	7	10	9	15	10	0
		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	NSC	Ab	NC
—	Spirit-Honda									Ab	Ab	12	7	Ab	14		0
—	ATS-BMW	15	Ab	Ab	11	Ab	Ab	Ab	9	Ab	NSC	Ab	DSC	Ab	8	Ab	0
—	Osella-Alfa Romeo				NSC	NSC	NSC	Ab	NSC	Ab	Ab	10	11	Ab	Ab	Ab	0
										NSC	NSC	11	NSC	Ab	NSC	Ab
—	McLaren-TAG												Ab	Ab	Ab	11	0
														Ab	Ab	DSC
—	RAM-Ford	14	Ab	NSC	NSC	NSC	NSC		NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	12	0
				NSC
—	Osella-Ford	Ab	NSC	Ab	Ab	NSC	Ab	NSC	Ab								0
		NSC	NSC	NSC
Poz.	Constructor	BRA	USW	FRA	SMR	MON	BEL	DET	CAN	GBR	GER	AUT	NED	ITA	EUR	RSA	Puncte

Notă:

• Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Cursa non-campionat[modificare | modificare sursă]

Sezonul 1983 a inclus și o singură cursă care nu a contat pentru Campionatul Mondial, Cursa Campionilor din 1983. Aceasta rămâne cea mai recentă cursă non-campionat de Formula 1.^[5]

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Cursa Campionilor	Brands Hatch	10 aprilie	Keke Rosberg	Williams-Ford

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]