Sezonul de Formula 1 din 1954
Sezonul de Formula 1 din 1954 | |
Durată | 17 ianuarie - 24 octombrie |
---|---|
Nr. curse | 9 |
Nr. piloți | 89 |
Nr. echipe | 32 |
Campionul la Piloți | |
Juan Manuel Fangio (Al 2-lea titlu) |
Sezonul de Formula 1 din 1954 a fost cel de-al optulea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a cincea ediție a Campionatului Mondial al Piloților.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a nouă curse, începând cu Marele Premiu al Argentinei pe 17 ianuarie și terminându-se cu Marele Premiu al Spaniei pe 24 octombrie.
Campionatul a fost câștigat de Juan Manuel Fangio,[1] care a condus și a câștigat curse atât pentru Maserati, cât și pentru Mercedes-Benz de-a lungul sezonului. Compatriotul lui Fangio, José Froilán González, a încheiat pe locul al doilea în campionatul mondial.
Rezumatul sezonului[modificare | modificare sursă]
Cu Formula 1 trecând la un motor de 2,5 litri normal aspirat, Mercedes-Benz a revenit în cursele de Formula 1 la Marele Premiu al Franței. Aici, noul model aerodinamic, cu un singur loc,[2] i-a ajutat pe Fangio și Karl Kling să obțină primele două locuri ale cursei. Întrucât la Silverstone, structura aerodinamică a automobilului Mercedes s-a dovedit a fi nepotrivită, începând cu Marele Premiu al Germaniei s-a revenit la un model mai convențional. Acest lucru a făcut ca Mercedes să obțină alte trei victorii în ultimele patru curse ale sezonului.
Campionul în exercițiu, Alberto Ascari, a avut o schimbare de echipe mai puțin reușită, alegând să părăsească Ferrari pentru echipa nou formată Lancia. Mașina D50, nu a fost gata decât la ultima cursă a Campionatului Mondial, ceea ce a înseamnat că el nu a avut șanse reale la apărarea titlului.
Primii 5 piloți la finalul fiecărei curse au primit puncte (8, 6, 4, 3, 2). Câte un punct a fost acordat pentru cel mai rapid tur de pistă.[3] În clasamentul Campionatului Mondial s-au reținut doar cele mai bune 5 clasări ale fiecărui pilot.[4] Pentru piloții care și-au împârțit mașina într-o cursă, punctele s-au împărțit și ele, dar în mod egal, indiferent de câte tururi a condus fiecare, cu condiția ca niciunul dintre piloți să nu fi parcurs o distanță mai mică decât limita impusă de organizatori. Piloții care, pe parcursul unei curse, au schimbat mai mult de o mașină au primit puncte doar pentru clasarea cea mai bună.
Argentinianul Onofre Marimón a fost ucis în timpul antrenamentelor pentru Marele Premiu al Germaniei la volanul unui Maserati 250F.
Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]
Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1954.
Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.
- Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.
Calendar[modificare | modificare sursă]
Următoarele opt Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1954.
1. | 2. | 3. | 4. |
---|---|---|---|
Marele Premiu al Argentinei 17 ianuarie | Indianapolis 500 31 mai | Marele Premiu al Belgiei 20 iunie | Marele Premiu al Franței 4 iulie |
Buenos Aires (P) | Indianapolis (P) | Spa-Francorchamps (S) | Reims-Gueux (S) |
5. | 6. | 7. | 8. |
Marele Premiu al Marii Britanii 17 iulie | Marele Premiu al Germaniei 1 august | Marele Premiu al Elveției 22 august | Marele Premiu al Italiei 5 septembrie |
Silverstone (P) | Nürburgring (P) | Bremgarten (S) | Monza (P) |
9. | |||
Marele Premiu al Spaniei 24 octombrie | |||
Pedralbes (S) | |||
(P) - pistă; (S) - stradă. |
Rezultate[modificare | modificare sursă]
Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]
Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.
Poz. | Pilot | ARG | 500 | BEL | FRA | GBR | DEU | SUI | ITA | ESP | Puncte |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
1 | Juan Manuel Fangio | 1 | 1P R | 1P | (4)P R | 1P | 1R[c] | (1)P | (3) | 42 (57,14) | |
2 | José Froilán González | 3R | (4) | Ret | 1R | 2 | 2P | 3R / RetR | 25,14 (26,64) | ||
3 | Mike Hawthorn | DSC | 4 | Ret | 2R | 2 | Ret | 2 | 1 | 24,64 | |
4 | Maurice Trintignant | 4 | 2 | Ret | 5 | 3 | Ret | 5 | Ret | 17 | |
5 | Karl Kling | 2 | 7 | 4R | Ret | Ret | 5 | 12 | |||
6 | Bill Vukovich | 1 | 8 | ||||||||
7 | Hans Herrmann | RetR | Ret | 3 | 4 | Ret | 8 | ||||
8 | Luigi Musso | NS | Ret | 2 | 6 | ||||||
9 | Giuseppe Farina | 2P | Ret | 6 | |||||||
10 | Jimmy Bryan | 2 | 6 | ||||||||
11 | Roberto Mieres | Ret | Ret | Ret | 6 | Ret | 4 | Ret | 4 | 6 | |
12 | Jack McGrath | 3P R | 5 | ||||||||
13 | Stirling Moss | 3 | RetR | Ret | Ret | 10 | Ret | 4,14 | |||
14 | Onofre Marimón | Ret | Ret | Ret | 3R | NS | 4,14 | ||||
15 | Robert Manzon | 3 | Ret | 9 | NS | Ret | Ret | 4 | |||
16 | Sergio Mantovani | 7 | 5 | 5 | 9 | Ret | 4 | ||||
17 | Prințul Bira | 7 | 6 | 4 | Ret | Ret | 9 | 3 | |||
18 | Umberto Maglioli | 9 | 7 | 3 | 2 | ||||||
19 | André Pilette | 5 | 9 | Ret | 2 | ||||||
20 | Luigi Villoresi | 5 | Ret | NS | Ret | Ret | 2 | ||||
21 | Élie Bayol | 5 | 2 | ||||||||
22 | Mike Nazaruk | 5 | 2 | ||||||||
23 | Troy Ruttman | 4 | 1,5 | ||||||||
24 | Duane Carter | 4 / 15 | 1,5 | ||||||||
25 | Alberto Ascari | Ret | RetR / Ret | Ret | RetP R | 1,14 | |||||
26 | Jean Behra | DSC | Ret | 6 | RetR | 10 | Ret | Ret | Ret | 0,14 | |
— | Harry Schell | 6 | Ret | 12 | 7 | Ret | Ret | 0 | |||
— | Ken Wharton | Ret | 8 | NS | 6 | 8 | 0 | ||||
— | Fred Wacker | Ret | 6 | 0 | |||||||
— | Fred Agabashian | 6 | 0 | ||||||||
— | Piero Taruffi | 6 | 0 | ||||||||
— | Paco Godia | 6 | 0 | ||||||||
— | Louis Rosier | Ret | Ret | Ret | 8 | 8 | 7 | 0 | |||
— | Peter Collins | Ret | 7 | NS | 0 | ||||||
— | Don Freeland | 7 | 0 | ||||||||
— | Jacques Swaters | Ret | 8 | Ret | 0 | ||||||
— | Toulo de Graffenried | 8 | Ret | 0 | |||||||
— | Paul Russo | 8 | 0 | ||||||||
— | Larry Crockett | 9 | 0 | ||||||||
— | Cal Niday | 10 | 0 | ||||||||
— | Bob Gerard | 10 | 0 | ||||||||
— | Jorge Daponte | Ret | 11 | 0 | |||||||
— | Art Cross | 11 | 0 | ||||||||
— | Don Beauman | 11 | 0 | ||||||||
— | Chuck Stevenson | 12 | 0 | ||||||||
— | Manny Ayulo | 13 | 0 | ||||||||
— | Leslie Marr | 13 | 0 | ||||||||
— | Bob Sweikert | 14 | 0 | ||||||||
— | Leslie Thorne | 14 | 0 | ||||||||
— | Horace Gould | 15 | 0 | ||||||||
— | Jimmy Jackson | 15 | 0 | ||||||||
— | Ernie McCoy | 16 | 0 | ||||||||
— | Jimmy Reece | 17 | 0 | ||||||||
— | Ed Elisian | 18 | 0 | ||||||||
— | Frank Armi | 19 | 0 | ||||||||
— | Clemar Bucci | Ret | Ret | Ret | Ret | 0 | |||||
— | Paul Frère | Ret | Ret | Ret | 0 | ||||||
— | Roy Salvadori | Ret | Ret | 0 | |||||||
— | Jacques Pollet | Ret | Ret | 0 | |||||||
— | Roger Loyer | Ret | 0 | ||||||||
— | Sam Hanks | Ret | 0 | ||||||||
— | Pat O'Connor | Ret | 0 | ||||||||
— | Rodger Ward | Ret | 0 | ||||||||
— | Gene Hartley | Ret | 0 | ||||||||
— | Andy Linden | Ret | 0 | ||||||||
— | Johnny Thomson | Ret | 0 | ||||||||
— | Jerry Hoyt | Ret | 0 | ||||||||
— | Jimmy Daywalt | Ret | 0 | ||||||||
— | Tony Bettenhausen | Ret | 0 | ||||||||
— | Spider Webb | Ret | 0 | ||||||||
— | Bill Homeier | Ret | 0 | ||||||||
— | Johnnie Parsons | Ret | 0 | ||||||||
— | Len Duncan | Ret | 0 | ||||||||
— | Pat Flaherty | Ret | 0 | ||||||||
— | Jim Rathmann | Ret | 0 | ||||||||
— | Lance Macklin | Ret | 0 | ||||||||
— | Georges Berger | Ret | 0 | ||||||||
— | Bill Whitehouse | Ret | 0 | ||||||||
— | John Riseley-Prichard | Ret | 0 | ||||||||
— | Reg Parnell | Ret | 0 | ||||||||
— | Peter Whitehead | Ret | 0 | ||||||||
— | Eric Brandon | Ret | 0 | ||||||||
— | Ron Flockhart | Ret | 0 | ||||||||
— | Hermann Lang | Ret | 0 | ||||||||
— | Theo Helfrich | Ret | 0 | ||||||||
— | Ottorino Volonterio | Ret | 0 | ||||||||
— | Alan Brown | NS | 0 | ||||||||
— | Rodney Nuckey | NS | 0 | ||||||||
— | Giovanni de Riu | NSC | 0 | ||||||||
Poz. | Constructor | ARG | 500 | BEL | FRA | GBR | DEU | SUI | ITA | ESP | Puncte |
Legendă | |
---|---|
Culoare | Rezultat |
Auriu | Câștigător |
Argintiu | Locul 2 |
Bronz | Locul 3 |
Verde | Alte locuri care punctează |
Albastru | Alte locuri |
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC) | |
Purpuriu | Nu s-a clasat, retras (Ret) |
Negru | Descalificat (DSC) |
Alb | Nu a luat startul (NS) |
Cursă anulată (C) | |
Roșu | Nu s-a calificat (NSC) |
Fără culoare | Doar s-a antrenat (DSA) |
Exclus (EX) | |
Nu a participat (celulă goală) | |
Adnotare | Însemnătate |
P | Pole position |
R | Cel mai rapid tur |
(6) | Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM |
1 | A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți |
Alte curse importante[modificare | modificare sursă]
Aceste curse n-au contat în clasamentul Campionatului Mondial.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Connaught și Cooper au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
- ^ Indianapolis 500 nu a fost un Mare Premiu propriu-zis, cursa desfășurându-se pentru mașinile de USAC.
- ^ Juan Manuel Fangio și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Elveției.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b World Championship of Drivers, 1974 FIA Yearbook, Grey section, pages 118 & 119
- ^ Danielson, C. (). „eMercedesBenz Feature: "Win First, Refuel Later" - Mercedes Silver Arrows Return To Formula One In 1954”. emercedesbenz.com. Arhivat din original la .
- ^ Mike Lang, Grand Prix!, Volume 1 1950 to 1965, Haynes Publishing Group, 1981, page 7
- ^ Mike Lang, Grand Prix!, Volume 1 1950 to 1965, Haynes Publishing Group, 1981, page 80
|