Nutzi Acontz

Nutzi Acontz

Nutzi Acontz
Date personale
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Focșani, Vrancea, România[1][2] Modificați la Wikidata
Decedată (63 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Iași, România[1][2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României
 Republica Populară Română Modificați la Wikidata
Etniearmeancă Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiȘcoala de Belle Arte din Iași
PregătireConstantin Artachino, Gheorghe Popovici, Emanoil Bardasare
Mișcare artisticăSalonul Oficial de pictură și sculptură  Modificați la Wikidata
Influențat deNicolae Tonitza, Francisc Șirato
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nutzi Acontz (Popovici Ana[3]) (n. , Focșani, Vrancea, România – d. , Iași, România) a fost o pictoriță română.

Provine dintr-o stirpe armeană stabilită de multă vreme în Moldova, la Iași. Tatăl ei a fost Gheorghe Popovici-Acontz (1850-1925), general medic. Scriitorul Aurel Leon realizează în volumul IV din seria de evocări “Umbre”, (Iași, 1979) – acest portret fizic al pictoriței:

“O fată scundă cu obrazul rotund de orientală și frunte înaltă sub bascul așezat pe cosițe întunecate. Atrăgea în primul rînd lumina ochilor ei, ceva ca o stare de extaz. Mai tîrziu m-am convins că Nuți Acontz era acordată cu pictura, pe care o făcea, cu transparențe prețioase, parcă rezultatul unei lungi elaborări dar, de fapt, spontane, alături de brusca izbucnire a petei de culoare neașteptată în registrul calm din cadru.”

A studiat la Școala de Belle Arte din Iași (1914) cu profesorii Constantin Artachino, Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare, fiind colegă cu Aurel Băeșu, Max Arnold, Adam Bălțatu și Aurelia Vasiliu-Ghiață.

După terminarea studiilor artistice, a lucrat pentru puțin timp ca profesoară de desen la Focșani și Constanța, iar din anul 1930 s-a stabilit la București și s-a dedicat exclusiv picturii. Genurile sale predilecte au fost peisajul, natura statică, florile, scenele de interior și, în mai mică măsură, portretul și compoziția figurativă.[4] Dintre peisaje se pot menționa: Vedere din Syra, Peisaj de coastă, Peisaj din Balcic.

A călătorit în insulele grecești, în Bulgaria și în Franța la La Ciotat, precum și în Bretania, la Concarneau, Pont-Aven, călătorii din care s-a întors cu numeroase schițe în tuș ori acuarelă, care vor fi folosite pentru lucrările sale ulterioare.

La Balcic, unde i-a cunoscut pe Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, ea a lucrat multe peisaje dobrogene de un rafinament cromatic acoperind un registru larg, care o distinge și o individualizează. Lucrările sale se află în colecții de artă din țară și din străinătate.

Scrieri despre Nutzi Acontz[modificare | modificare sursă]

Au fost elaborate unele scrieri despre pictorița Nutzi Acontz, cum sunt:

  • Georgeta Peleanu, Nutzi Acontz. București: Editura Meridiane, 1970
  • Aldea Hortensiu N., Arama-Cernat Ivona, Nutzi Acontz, 1894-1957, expoziție retrospectivă 100 de ani de la nașterea artistei, Complexul Muzeal "Moldova", Iași, 1995

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Enciclopedia armeană[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d e f Haykakan hamaṙot hanragitaran[*][[Haykakan hamaṙot hanragitaran (Armenian encyclopedia)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Listă de autori: N[nefuncțională]
  4. ^ Pictorița Nutzi Acontz

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anaýïs Nersesian - "Nutzi Acontz" în "Ararat" nr. 16/1991

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • *** Expoziția retrospectivă comemorativă Nutzi Acontz, 63 pagini format 23 cm/17 cm, Muzeul de Artă Iași, 1967
  • Georgeta Peleanu, Nutzi Acontz, 23 pagini text + 40 reproduceri, Editura Meridiane, 1970
  • Hortensiu, Aldea; Ivona Aramă-Cernat, Nutzi Acontz (1894-1957), Broșură ilustrată publicată cu ocazia expoziției retrospective “100 de ani de la nașterea artistei Nutzi Acontz”, Imprimeria “Bacovia”, 1994
  • Hortensiu Aldea, Nutzi Acontz, 179 de pagini conținând reproducerile a 101 lucrări, editura Pim, Iași, 2011[1]


v • d • m
Participanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică din România (1924-1944)
Președinți
Vicepreședinți
Laureați
George Demetrescu Mirea (1924) • Gheorghe Petrașcu (1925) • Theodor Pallady (1926) • Dimitrie Paciurea (1927) • Ștefan Popescu (1928) • Gabriel Popescu (1929) • Jean Alexandru Steriadi (1930) • Ion Theodorescu-Sion (1937) • Marius Bunescu (1938) • Camil Ressu (1940) • Ion Jalea (1941) • Eustațiu Stoenescu (1942)
Participanți
Petre Abrudan • Nutzi Acontz • Costache Agafiței • Titus Alexandrescu • Edmond van Saanen Algi • Călin Alupi • Gheorghe D. Anghel • Octavian Angheluță • Nina Arbore • Constantin Aricescu • Arutin Avachian • Hrandt Avakian • Corneliu Baba • Aurel Băeșu • Zoe Băicoianu • Adam Bălțatu • August Baillayre • B'Arg • Ludovic Bassarab • Emil Wilhelm Becker • Ignat Bednarik • Dimitrie Belizarie • Dimitrie Berea • Leon Biju • Vasile Blendea • Catul Bogdan • Aurel Bordenache • Nicolae Brana • Constantin Brâncuși • Victor Brauner • Otto Briese • Bob Bulgaru • Marius Bunescu • Sever Burada • Teodor Burcă • Dumitru Cabadaeff • Alexandru Călinescu • Mihai Cămăruț • Richard Canisius • Boris Caragea • George Catargi • Henri Catargi • Tatiana Baillayre Balier Ceglokoff • Gheorghe Ceglokoff • Jean Cheller • George Chirovici • Alexandru Ciucurencu • Aurel Ciupe • Alexandru Clavel • Aurel Cojan • Elena Constante • Constantin C. Constantinescu • Mac Constantinescu • Ștefan Constantinescu • Isidora Constantinovici-Hein • Brăduț Covaliu • Horia Creangă • Rudolf Schweitzer–Cumpăna • Horia Damian • Nicolae Dărăscu • Jean David • Nuni Dona • Anastase Demian • Ștefan Dimitrescu • Ion Dimitriu-Bârlad • Vasile Dobrian • Eugen Drăguțescu • Hans Eder • Micaela Eleutheriade • Céline Emilian • Nicu Enea • Coca Farago • Iosif Fekete • Dumitru Ghiață • Nicolae Grant • Olga Greceanu • Lucian Grigorescu • Oscar Han • Petre Hârtopeanu • Viorel Huși • Marcel Iancu • Iosif Iser • Ion Jalea • Aurel Jiquidi • Iosif Keber • Lidia Kotzebue • Gheorghe Labin • Romulus Ladea • Margareta Cosăceanu-Lavrillier • Emilian Lăzărescu • Gheorghe Leonida • Kimon Loghi • George Löwendal • Dumitru Mățăoanu • Apostol Mănciulescu • Rodica Maniu • Tasso Marchini • Hans Mattis-Teutsch • M. H. Maxy • Cornel Medrea • Arthur Mendel • Emil Mereanu • Corneliu Michăilescu • Fred Micoș • Friedrich Mieß • Claudia Millian • Paul Miracovici • Dimitrie D. Mirea • Despina Ghinokastra Istrati • Constantin Baraschi Mușat • Ary Murnu • Ion Lucian Murnu • Samuel Mützner • Gheorghe Naum • Marcel Olinescu • Mihai Onofrei • Dimitrie Paciurea • Alexandru Moser Padina • Theodor Pallady • Lili Pancu • Tache Papatriandafil • Jules Perahim • Gheorghe Petrașcu • Milița Petrașcu • Costin Petrescu • Alexandru Phoebus • Alexandru Plămădeală • Elena Popea • Gabriel Popescu • Ștefan Popescu • Vasile Popescu • Ion Grigore Popovici • Eremia Profeta • Borgo Prund • Camil Ressu • Gheorghe Teodorescu Romanați • Alexandru Satmari • Trude Schullerus • Dimitrie Serafim • Alexandru Severin • Gheorghe Simotta • Ion Theodorescu-Sion • Alexandru Poitevin-Scheletti • Oscar Späthe • Jean Alexandru Steriadi • Laetiția Lucasievici • Nora Steriadi • Margareta Sterian • Iosif Steurer • Eustațiu Stoenescu • Carol Storck • Cecilia Cuțescu-Storck • Cecilia Storck Botez • Frederic Storck • Romeo Storck • Ipolit Strâmbu • Francisc Șirato • Dimitrie Știubei • Mișu Teișanu • George Tomaziu • Nicolae Tonitza • Petru Remus Troteanu • Alexandru Țipoia • Nicolae Vermont • Arthur Verona • Leon Viorescu • Aurel Vlad • Wanda Sachelarie-Vladimirescu • Anatol Vulpe • Alexandru Ziffer
Ajutați wikiedia pentru completarea formatului cu artiști notabili.
Vezi Lista completă a artiștilor participanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică din România (1924 - 1944).
  1. ^ „Nutzi Acontz și-ar merita din plin prestigiul în oricare din școlile de artă europene ale epocii…”. Arhivat din original la . Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nutzi_Acontz&oldid=15933150