Aurel Vlad

Aurel Vlad
Date personale
Născut	25 ianuarie 1875 Turdaș, Hunedoara, România
Decedat	2 iulie 1953 (78 de ani) Sighetu Marmației, Maramureș, România
Cetățenie	România  Ungaria
Ocupație	avocat[*]​ politician
Limbi vorbite	limba română
Ministru al Afacerilor Interne
În funcție 16 decembrie 1919 – 27 decembrie 1919
Ministru al finanțelor
În funcție 1 decembrie 1919 – 23 februarie 1920
Deputat în Adunarea Națională a Ungariei
În funcție 21 mai 1906 – 21 martie 1910[1]
Circumscripția	szászvárosi választókerület[*][[szászvárosi választókerület (district electoral defunct din Ungaria)|​]]
Legislatură	1906–1910-es parlamenti ciklus[*][[1906–1910-es parlamenti ciklus (1906-1910 legislative term of the Hungarian Parliament)|​]]
În funcție 17 februarie 1905 – 19 februarie 1906[1]
Circumscripția	szászvárosi választókerület[*][[szászvárosi választókerület (district electoral defunct din Ungaria)|​]]
Legislatură	1905–1906-os parlamenti ciklus[*][[1905–1906-os parlamenti ciklus (1905-1906 legislative term of the Hungarian Parliament)|​]]
În funcție 30 iunie 1903 – 3 ianuarie 1905[2]
Circumscripția	dobrai választókerület[*][[dobrai választókerület (district electoral defunct din Ungaria)|​]]
Legislatură	1901–1905-ös parlamenti ciklus[*][[1901–1905-ös parlamenti ciklus (1901-1905 legislative term of the Hungarian Parliament)|​]]
Partid politic	PNR
Modifică date / text

Aurel A. Vlad (n. 25 ianuarie 1875, Turdaș, Hunedoara, România – d. 2 iulie 1953, Sighetu Marmației, Maramureș, România) a fost avocat, doctor în drept, promotor al Unirii din 1918, membru în Consiliul Dirigent, membru al Partidului Național Român și apoi fondator și fruntaș al P.N.Ț., a fost ministru de finanțe al României în anii 1919-1920, ulterior ministru al Cultelor și Artelor în guvernul Maniu.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Prin mama sa, Aurel Vlad era nepot al lui Gheorghe Barițiu.

Urmează școala primară și apoi Liceul Reformat „Kocsárd Kún” din Orăștie, obținând în toate clasele cele mai bune rezultate. Avea înclinație spre matematici și limba latină. Printre dascălii săi s-a numărat și Elie Cristea, viitorul Patriarh al României întregite.

A continuat să studieze Dreptul la Budapesta, profesând apoi ca avocat în Deva și Orăștie.

A fost al doilea director al Băncii „Ardeleana” și director și proprietar al ziarului „Solia Dreptății” din Orăștie.

Participând la alegerile parlamentare, Aurel Vlad, a pătruns ca deputat în Parlamentul de la Budapesta, în anul 1903 în urma victoriei asupra candidatului oficial al guvernului, la Dobra.

Aurel Vlad a jucat un rol deosebit în revoluția din toamna anului 1918, fiind ales președintele Consiliului Național Român din Orăștie. În urma Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, Aurel Vlad a fost ales membru în Consiliul Dirigent, repartizându-i resortul finanțelor.

A avut ca misiune eliminarea monedei străine de pe teritoriul Ardealului și unificarea monetară cu Vechiul Regat. În anii care au urmat, a fost numit ministru al Finanțelor și ministru al Industriei și Comerțului în guvernările țărăniste. ^[3]

A fost arestat de Securitatea din Sibiu în noaptea de 5/6 mai 1950, în Noaptea demnitarilor, la vârsta de 75 ani, a fost adus la Închisoarea Sighet la 7 mai, fiind „internat” pe timp de 24 luni. Ulterior a fost încadrat în Decizia M.A.I. nr. 334/1951. Deși murise deja în penitenciarul Sighet la 2 iulie 1953, conform Deciziei M.A.I. numărul 559 din 6 august 1953, pedeapsa i-a fost majorată cu 60 de luni.^[4]

Onoruri[modificare | modificare sursă]

În 1939, Aurel Vlad a fost decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios.^[5] Aurel Vlad a fost declarat Cetățean de Onoare al Orăștiei (post - mortem).

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

• Personalități orăștiene
• Aurel Vlad
• Scoala Dr.Aurel Vlad^{[nefuncțională]}