Glosar de termodinamică

Acest glosar conține termeni din termodinamică, fizică moleculară și cristalografie. Pentru termeni din mecanică, electromagnetism, optică sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.

A[modificare | modificare sursă]

• absorbant - vezi absorbție.
• absorbit - vezi absorbție.
• absorbție - proces de fixare și acumulare a moleculelor unei substanțe (adsorbat) în stratul aflat în imediata vecinătate a suprafeței unui corp solid sau lichid (adsorbant).
• activitate termodinamică - mărime cu care trebuie înlocuită concentrația în formulele ce se aplică în studiul gazelor sau soluțiilor ideale, pentru ca acestea să rămână valabile și cazul gazelor reale sau soluțiilor reale.
• adeziune - atracție între două suprafețe aflate în contact foarte strâns, determinată de forțele intermoleculare care acționează la distanțe relativ mici.
• adiabată - curbă ce reprezintă legătura dintre variațiile parametrilor termodinamici ai unui sistem într-un proces adiabatic.
• adiabatic - (despre fenomene fizico-chimice) care se produce în interiorul unui sistem închis, fără schimb de căldură cu exteriorul.
• aer comprimat - aer la presiuni mai mari (până la sute de atmosfere) decât cea atmosferică, obținut prin compresare, folosit în industrie și la un gen de arme sportive.
• aer lichid - lichid obținut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală, care este folosit pentru separarea elementelor sale componente.
• aerotermă - aparat electric de încălzire care produce și suflă aer cald.
• agen frigorigen - substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura; vezi și instalație frigorigenă.
• agent termic - substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică.
• agitație termică - mișcare permanentă, dezordonată, a particulelor materiale ce compun gazele, lichidele și solidele, care încetează la temperatura de zero absolut; sinonim: mișcare browniană.
• agregare - vezi stare de agregare.
• alumel - aliaj de nichel, mangan, aluminiu și siliciu, cu proprietăți deosebite, folosit în termotehnică.
• amestec răcitor - combinație de substanțe (în anumite procente) folosite pentru obținerea temperaturilor joase; exemple: gheață+clorură de sodiu, gheață+clorură de calciu, dioxid de carbon solid + alcool etilic.
• anergie - energie termică corespunzătoare unui sistem fizic aflat în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător, care nu poate fi transformată în lucru mecanic.
• anticongelant - substanță care face să scadă punctul de congelare al unui lichid.
• ardometru - pirometru cu radiație folosit pentru temperaturi înalte.
• aterman - (despre corpuri) care nu permite trecerea căldurii.
• atermic - (despre transformări) care nu degajă și nu absoarbe căldură.
• axă cristalografică - (într-un cristal) una din direcțiile muchiilor celulelor elementare.
• azeotropism (sau azeotropie) - proprietate a unui amestec de substanțe lichide de a da prin fierbere vapori cu aceeași compoziție.

B[modificare | modificare sursă]

• bandă de energie - grup de valori discrete pe care le poate lua energia electronilor de valență (bandă de valență) sau liberi (bandă de conducție) într-un cristal (sinonim: zonă de energie).
• barostat - instrument folosit pentru controlul și menținerea constantă a presiunii într-un sistem termodinamic.
• binom de dilatare - expresia ${\displaystyle 1+\alpha t}$ , unde ${\displaystyle \alpha }$ este coeficientul de dilatare volumică, iar ${\displaystyle t}$ temperatura.
• bolometru (sau bolograf) - aparat utilizat pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației.
• bombă calorimetrică - vas rezistent de metal întrebuințat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanțe; vezi și calorimetru.

C[modificare | modificare sursă]

• cald:

- care are temperatura superioară față de mediul ambiant, de alte obiecte cu care se compară sau față de cea normală a corpului omenesc (fără a fi fierbinte);

- (despre corpuri) care emană căldură.

• calefacție - formarea unei pături de vapori la suprafața de separație a unui lichid cu un corp solid încins, care împiedică contactul direct al acestora.
• caloric - care provine de la căldură; care aparține căldurii, care se referă la căldură.
• calorie - unitate de măsură tolerată a cantității de căldură, care este căldura necesară creșterii temperaturii unui gram de apă de la 14,5 la 15,5 grade Celsius; în SI, 1 calorie = 4,1868 Joule.
• calorie mare - unitate de măsură tolerată a căldurii numită și kilocalorie: 1 kcal= 1000 cal.
• calorifer:

- care transportă sau care răspândește căldură.

- instalație producătoare de căldură pentru încălzire (cu aburi, apă caldă sau aer cald); radiator al unei astfel de instalații.

• calorific - care produce căldură.
• calorifug - (agent sau material) rău conducător de căldură.
• calorigen - care produce energie calorică.
• calorimetrie:

- ramură a fizicii experimentale care se ocupă cu măsurarea cantităților de căldură;

- (metodă de) măsurare a schimbului de căldură dintre un corp și mediul ambiant în care acesta se află.

• calorimetru - aparat cu ajutorul căruia se măsoară cantitatea de căldură schimbată de un [[corp (fizică) |corpîî cu un mediu, în general lichid; vezi și bombă calorimetrică.
• camera de ardere - spațiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate.
• cameră frigorifică (sau refrigerentă) - încăpere izolată termic, în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant.
• cantitate de căldură - vezi căldură.
• capacitate termică - vezi căldură specifică.
• catagrad - grad de eficacitate termică măsurat cu catatermometrul.
• cazan:

- rezervor metalic în care se încălzește apa (până se transformă în vapori);

- instalație folosită pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor, în vederea utilizării vaporilor ca forță motrice, ca agent termic etc.;

- instalație formată dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosită la distilarea alcoolului.

• • cazan de abur - vezi generator de abur.
• căldură:

- mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic (sinonim: cantitate de căldură);

- starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzație produsă de corpurile calde; temperatură ridicată.

• • căldură atomică - produsul dintre greutatea atomică și capacitatea termică masică a unui corp.
  • căldură latentă - cantitate de căldură care nu produce ridicarea temperaturii unui corp, ci schimbarea stării de agregare.
  • căldură latentă de topire - cantitatea de energie necesară pentru transformarea unui mol din substanța respectivă, care se află la punctul de topire, din starea de solid în starea de lichid, fără schimbarea temperaturii; altă denumire entalpie de topire.
  • căldură latentă de vaporizare - cantitatea de căldură necesară unei substanțe pentru vaporizare, adică de trecere din fază lichidă în fază de vapori, fără modificarea temoeraturii acesteia.
  • căldură specifică - v. capacitate termică masică.
• centrală termică - instalație în care se produce căldura care este distribuită prin intermediul unui agent termic (abur, apă caldă etc.) în scopuri tehnologice sau pentru încălzirea încăperilor.
• ciclu (termodinamic) - succesiune de fenomene, stări, operații prin care trece un sistem termodinamic în evoluția unui proces repetabil, începând de la o anumită situație până când se revine la o situație identică sau asemănătoare cu cea inițială.
  • ciclu Carnot (sau ciclu ideal) - ciclu teoretic reversibil de transformări prin care trece un gaz ideal, format din două izoterme și două adiabate.
  • ciclu Diesel - ciclu de funcționare a motorului cu ardere internă, format dintr-o izobară, o izocoră și două adiabate.
  • ciclu motor - perioadă în care se produce un lucru mecanic pe care un sistem îl cedează mediului exterior.
  • ciclu Otto - ciclu de funcționare a motorului în patru timpi cu explozie, format din: admisie, compresie, detentă și evacuare.
• condensator - aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenți valabili.
• conductibilitate termică - proprietate a unor corpuri de a putea fi străbătute de un flux de căldură sub acțiunea unei diferențe de căldură.
• conducție termică - mod de transmitere a căldurii în care schimbul de energie se produce prin contactul direct între particulele unei substanțe (vezi și: convecție, radiație termică).
• convecție - mod de transfer al căldurii care are loc într-un mediu lichid sau gazos, prin deplasarea substanței respective (vezi și: conducție termică, radiație termică).
• cristalizare fracționată - cristalizare treptată a unui amestec de componenți cu temperaturi de congelare diferite, care pot fi separați unul de altul în stare solidă.

D[modificare | modificare sursă]

• defect în cristal - abatere a rețelei cristaline de la configurația ei ideală; principalele tipuri de defecte sunt: electronii liberi și golurile, excitonii, fotonii, fononii, atomii de impuritate, defectele tip Frenkel și Schottky, dislocațiile, particulele nucleare care străbat cristalul.
• deficit de saturație (sau de umiditate) - diferență dintre tensiunea vaporilor care saturează aerul la o temperatură dată și tensiunea vaporilor existenți în realitate.
• deficit higrometric - mărime de care depinde viteza de evaporare a apei din atmosferă.
• deflagrație - ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică (mai mică decât viteza sunetului).
• degradare a energiei - scăderea energiei libere a unui sistem fizic izolat, prin transformări ireversibile care conduc la creșterea entropiei.
• delicvescență:

- proprietate a unor substanțe solide de a se lichefia lent, absorbind umiditatea atmosferică;

- stare a corpurilor lichefiate ca urmare a absorbirii umidității atmosferice.

• desorbție - proces invers absorbției.
• destindere adiabatică - creșterea volumului unui gaz datorită scăderii presiunii sale, fără schimb de căldură cu mediul exterior.
• detentă - vezi expansiune.
• distanță de relaxare - distanța față de o sondă introdusă într-un sistem termodinamic până la care se manifestă influența perturbatoare a acesteia.
• distilare fracționată - acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere.

E[modificare | modificare sursă]

• echilibru termodinamic - stare a unui sistem termodinamic, în care parametrii de stare nu variază în timp; pentru o astfel de stare sunt valabile principiile și legile termodinamicii clasice.
• echipartiție - vezi legea echipartiției energiei.
• echivalent în apă - constantă a unui aparat calorimetric: ${\displaystyle K=m_{A}c_{A}+m_{t}c_{t}+m_{v}c_{v}}$, unde ${\displaystyle m_{A},m_{t},m_{v}}$, ${\displaystyle \;c_{A},c_{t},c_{v}}$ sunt masele, respectiv căldurile specifice ale agitatorului, termometrului și vasului calorimetric.
• efectul Joule-Kelvin - vezi efectul Joule-Thompson.
• efectul Joule-Thompson - (numit și: efectul Joule-Kelvin) fenomen de răcire sau încălzire a unui gaz real supus detentei, fără producere de lucru mecanic și care stă la baza procedeului Linde pentru lichefiere a gazelor.
• efectul Ludwig-Sorét - vezi termodifuziune.
• emulsie - amestec lichid al unor particule insolubile (de obicei de corpuri grase ori rășinoase), pentru a obține un preparat nou.
• entalpie de topire - vezi căldură latentă de topire.
• entropie - măsura gradului de dezordine în interiorul unui organism sau al unui sistem; în cazul sistemelor termodinamice este dată de relația: ${\displaystyle S_{A}=\int _{A_{0}}^{A}{\frac {dQ_{rev}}{T}}}$ , unde dQ_rev este cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul într-o transformare reversibilă, între starea A la care se referă entropia S_A și starea de referință A₀, iar T este temperatura absolută la care are loc transformarea.
• expansiune - creștere a volumului unui sistem fizico-chimic, în special gaz, extindere a spațiului ocupat de acesta (sinonim: detentă).

F[modificare | modificare sursă]

• fază (în termodinamică) - parte omogenă dintr-un sistem eterogen, formată din una sau din mai multe specii de molecule, care poate fi separată prin mijloace mecanice; vezi și transformare de fază.
• fază (în mecanica statistică) - stare microscopică a unui sistem termodinamic la un moment dat, caracterizată prin valorile coordonatelor și a impulsurilor canonice ale punctelor materiale care îl alcătuiesc.
• fierbător - aparat care servește la fierberea unor lichide.
• frigorigen - (substanță, dispozitiv) care poate produce frig; vezi și: agent frigorigen, instalație frigorigenă.

G[modificare | modificare sursă]

• generator de abur - instalație constituită dintr-un focar, dintr-un sistem fierbător, supraîncălzitor de abur etc., utilizată pentru producerea aburului necesar în centralele termoenergetice, în industria textilă etc.; altă denumire: cazan de abur.
• grad de libertate - parametrii independenți necesari pentru determinarea univocă a configurației unui sistem termodinamic; de exemplu, în cazul gazului ideal biatomic, unei molecule i se asociază 5 grade de libertate, dintre care trei sunt coordonatele carteziene ${\displaystyle x,y,z}$, folosite în descrierea mișcării de translație, și două sunt unghiurile ce caracterizează mișcarea de rotație în jurul a două axe perpendiculare pe dreapta care unește cei doi atomi ai moleculei.
• gradient de temperatură - variație a temperaturii pe lungime.

H[modificare | modificare sursă]

• higrometrie - ramură a fizicii moleculare și a meteorologiei care se ocupă cu măsurarea cantității de apă din atmosferă.
• higrometru - aparat cu care se măsoară umiditatea atmosferei sau a altor medii gazoase.
• hipsograf - hipsometru înregistrator.
• hipsometru - instrument pentru determinarea altitudinii unui loc prin măsurarea variației temperaturii de fierbere a apei.

I[modificare | modificare sursă]

• instalație frigorifică - sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire.
• instalație frigorigenă - parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig.
• inversie - vezi temperatură de inversie.
• inversiune termică - fenomen termic meteorologic care constă în creșterea cu înălțimea a temperaturii în troposferă, în mod invers față de situația normală.
• izobară:

- curbă ce reprezintă variația parametrilor termodinamici ai unui sistem termodinamic într-o transformare izobară;

- (despre o transformare termodinamică) când presiunea sistemului rămâne constantă (proces izobar).

• izocoră:

- (despre transformări de stare) care se desfășoară la un volum constant;

- curbă ce reprezintă legătura între variațiile parametrilor termodinamici ai unui sistem termodinamic într-o transformare izocoră.

• izofază - curbă care reprezintă izotermele și izobarele coincidente pe o diagramă de stare presiune-volum a unui sistem fizico-chimic format dintr-un singur component cu două faze coexistente.
• izotermă - curbă ce reprezintă legătura între variațiile parametrilor termodinamici ai unui sistem termodinamic într-o transformare izotermă.

J[modificare | modificare sursă]

• joule - unitate de măsură în SI pentru lucru mecanic și căldură; reprezintă lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, al cărei punct de aplicație se deplasează cu un metru pe direcția și în sensul forței.

K[modificare | modificare sursă]

• kelvin - unitatea de măsură a temperaturii termodinamice, egal cu fracțiunea 1/273,16 din intervalul de temperatură cuprins între zero absolut (0 K) și punctul triplu al apei (173,16 K);

L[modificare | modificare sursă]

• legea echipartiției energiei - dacă un sistem termodinamic constituit din moleculele unui gaz ideal se află în echilibru termodinamic la temperatura ${\displaystyle T}$, energia cinetică medie a unei molecule se distribuie în mod egal între gradele sale de libertate, fiecărui grad revenindu-i energia ${\displaystyle {\frac {1}{2}}kT}$.

M[modificare | modificare sursă]

• masă molară - (${\displaystyle \mu }$) masa unui mol dintr-o substanță.
• masă moleculară relativă - (${\displaystyle \mu _{r}}$) raportul dintre masa medie a unei molecule și 1/12 din masa izotopică a nuclidului ¹²C.
• metoda fenomenologică - metodă științifică în termodinamică, bazată pe experiment, și care pornește de la analiza proceselor din natură și cercetează fenomenele generale ale sistemelor fizice formate dintr-un număr finit de corpuri și aflate în condiții de echilibru.
• metoda statistică - metodă științifică ce completează metoda fenomenologică, luând în considerare ipoteze asupra structurii moleculare a corpurilor și asupra mecanismului proceselor la nivel microscopic.
• mișcare browniană - vezi agitație termică.
• motor cu ardere internă - motor termic care prin dezvoltare și consum de căldură în interiorul său transformă energia chimică a unui combustibil în energia mecanică a unor corpuri solide în mișcare.
• motor cu ardere externă - motor termic în care energia potențială a unui fluid se transformă în energie mecanică, fluidul fiind încălzit în exterior.
• motor în patru timpi - tip de motor cu ardere internă al cărui piston face patru curse simple într-un ciclu motor.
• motor termic - motor care transformă energia termică a unui combustibil în energie mecanică.

N[modificare | modificare sursă]

• nod în cristal - fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii, moleculele unei rețele cristaline.
• numărul lui Avogadro - numărul particulelor constituente, de obicei atomi sau molecule, care sunt conținute în cantitatea de substanță dată de un mol; are valoarea: ${\displaystyle 6,022140857\cdot 10^{23}mol^{-1}}$.
• numărul lui Loschmidt - numărul de molecule aflat, în condiții fizice normale, într-un metru cub de gaz ideal: ${\displaystyle n_{0}=2,687\cdot 10^{23}m^{-3}}$.

O[modificare | modificare sursă]

• omogenitate - proprietatea unui sistem termodinamic de a avea particulele uniform distribuite în spațiu și cu proprietăți identice în fiecare punct din sistem.
• osmometru - dispozitiv pentru măsurarea presiunii osmotice a unei soluții.
• osmoză -

P[modificare | modificare sursă]

• parametri de stare - mărimi fizice (în cazul gazelor ideale o pereche, dintre care unul intensiv, iar celălalt extensiv) care caracterizează nivelul energetic al unui sistem termoenergetic.
• particulă browniană - particulă dintr-o suspensie, cu dimensiuni de ordinul micronului, cu care se poate evidenția mișcarea browniană.
• perpetuum mobile - sistem fizico-chimic care, lucrând ciclic, ar putea produce lucru mecanic fără a primi energie din exterior (speța I), respectiv transformând integral în lucru mecanic căldura primită de la sursă (speța a II-a).
• politropic - (despre transformări ale sistemelor fizico-chimice fluide) care se efectuează în așa fel încât capacitatea termică masică rămâne constantă.
• presiunea de saturație a vaporilor de apă - presiunea la care vaporii de apă se găsesc în echilibru termodinamic cu starea lichidă a apei la o anumită temperatură; este o măsură a tendinței apei de a se evapora.
• proces endoterm - proces termodinamic cu absorbție de energie din mediul înconjurător al sistemului.
• proces exoterm - proces termodinamic cu degajare de energie în mediul înconjurător al sistemului.
• proces termodinamic - vezi transformare termodinamică.
• punct de aprindere - temperatura cea mai joasă la care un combustibil lichid emite o cantitate suficientă de vapori, care pot da, în contact cu aerul înconjurător, un amestec exploziv.
• punct de îngheț - temperatură la care un lichid devine solid.
• putere calorifică - cantitatea de căldură dezvoltată de o unitate (masică sau volumică) de combustibil când arde complet.

R[modificare | modificare sursă]

• radiație termică - radiație electromagnetică emisă de o substanță aflată la o anumită temperatură pe seama energiei interne; reprezintă, pe lângă conducția termică și convecție, un mod de transmitere a căldurii.
• radiație termică de echilibru - radiație termică emisă de o substanță aflată în echilibru termodinamic.
• rarefiere - aducere a unui gaz la o presiune mai joasă decât presiunea atmosferică.
• răcire magnetică - scăderea temperaturii heliului de la 0,9 K până la 0,001 K prin demagnetizarea adiabatică a unor săruri paramagnetice.
• relația Boltzmann - expresie a entropiei ${\displaystyle S}$ a unui sistem termodinamic: ${\displaystyle \;S=k\ln W,}$ unde ${\displaystyle W}$ este probabilitatea termodinamică, iar ${\displaystyle k}$ constanta Boltzmann.
• relaxare - proces ireversibil de restabilire a regimului de echilibru termodinamic al unui sistem, după încetarea unei perturbații exterioare.
• rețea cristalină - rețea de linii imaginare care leagă punctele ce reprezintă centrele particulelor constitutive ale unui cristal.
• rezistivitate termică - mărimea fizică, care definește efectul de rezistență pentru transportul a energiei interne, datorate neomogenității provocate de agitația termică la nivel molecular și este un fenomen ireversibil, fiind egală cu inversa conductivității termice.
• rupere a unei emulsii - desfacere a unei emulsii în cele două elemente componete.

S[modificare | modificare sursă]

• sistem termodinamic - corp macroscopic sau ansamblu de corpuri macroscopice bine delimitate și al căror schimb de energie cu mediul este studiat în termodinamică.
• stare de agregare - fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele și anume: solidă, lichidă, gazoasă sau plasmă.
• stare termodinamică^{⁠(en)[traduceți]} - ansamblul parametrilor de stare (presiune, temperatură, volum etc.) care definesc un sistem termodinamic la un moment dat.

T[modificare | modificare sursă]

• temperatură - mărime fizică utilizată pentru a caracteriza starea de încălzire a unui mediu, a unui corp etc.

• temperatură absolută - parametru care caracterizează starea de încălzire a unui corp și reprezintă viteza de variație a energiei interne în raport cu entropia, la volum constant și când sistemul nu schimbă energie sub formă de lucru mecanic cu mediul exterior.
• temperatură a flăcării adiabatice - temperatura care ar fi obținută de o flacără dacă procesul de ardere ar fi avut loc în absența pierderilor de căldură în mediul înconjurător.
• temperatură de culoare - temperatura care trebuie să o aibă un corp negru (radiatorul integral) pentru a prezenta aceeași culoare ca și corpul dat.
• temperatură de inversie - temperatură critică, specifică fiecărui gaz real, la care are loc schimbarea sensului de creștere a temperaturii acestuia în procesul de expansiune a acestuia la entalpie constantă.
• temperatură negativă - temperatură ipotetică, mai mică decât zero absolut, care caracterizează anumite sisteme fizice, care însă nu încalcă principiile termodinamicii.

• tensiune (a vaporilor) - presiunea exercitată de vaporii unui lichid asupra suprafeței recipientului.
• tensiune termică - tensiunea mecanică generată de variațiile de temperatură din interiorul unui material și care apare ca urmare a tendinței materialului de a se dilata sau contracta la temperaturi diferite.
• teoria cinetică (a gazelor) - model fizic care studiază comportamentul macroscopic al gazelor ideale pe baza studiului statistic al parametrilor particulelor elementare constituente.
• termoacustică - parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră.
• termoceas - ceas a cărui funcționare este asigurată prin conversia căldurii corpului uman în energie electrică.
• termocentrală - centrală electrică în care se folosește energia termică a cărbunilor, a păcurii sau a altor carburanți și combustibili.
• termocromie - proprietate a unor substanțe colorate de a se închide la culoare prin încălzire și de a reveni la nuanța inițială la răcire.
• termodifuziune - (sinonim: efectul Ludwig-Sorét) apariția unui gradient de concentrație într-un amestec solid sau lichid, când se aplică un gradient de temperatură; fenomenul de difuzie termică este folosit și la gaze pentru separarea izotopilor.
• termodinamică - ramură a fizicii care studiază proprietățile corpurilor din natură generate de mișcarea moleculară internă, precum și fenomenele macroscopice care conduc la modificări cantitative ale acestor proprietăți.
• termodinamică tehnică - vezi termotehnică.
• termogramă - curbă de înregistrare grafică a temperaturii.
• termologie - disciplină care se ocupă cu studiul căldurii.
• termomanometru - aparat care indică în același timp temperatura și presiunea.
• termometrie - ramură a fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a temperaturii.
• termometrograf - termometru înregistrator.
• termometru - instrument pentru măsurarea temperaturii.
• termoregulator - vezi termostat.
• termopexie - proprietate pe care o au corpurile fizice de a fixa căldura.
• termoscop - aparat utilizat la punerea în evidență a unei diferențe de temperatură.
• termoscopie - operație de măsurare a temperaturii.
• termostat - aparat care servește la menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; sinonim: termoregulator.
• termostatic - care este apt de a menține o anumită temperatură.
• termotehnică (sau termodinamică tehnică):

- ramură a fizicii care are studiază procesele ce se desfășoară în mașinile și instalațiile termice, procese în care transferul de energie între corpuri se face sub formă de căldură și lucru mecanic;

- ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice.

• timp de relaxare - perioada după care se restabilește echilibrul termodinamic al unui sistem în cadrul procesului de relaxare.
• tiraj - circulația aerului (și a gazelor de ardere) într-o instalație de încălzire cu focar (care se datorește diferenței de presiune dintre două sectoare ale coșului).
• transformare termodinamică - trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare de echilibru termodinamic în altă stare de echilibru, trecând prin anumite stări intermediare; altă denumire: proces termodinamic.
• transformare de fază - proces de trecere a unui corp de la o fază la alta, carcaterizată de o schimbare bruscă a unei mărimi fizice (sinonim: tranziție de fază).
• tranziție de fază - vezi transformare de fază.
• turn de răcire - construcție de lemn, de piatră, de beton armat etc. în care apa dintr-o instalație termică complexă cedează o anumită cantitate de căldură, transmițând-o aerului înconjurător.

U[modificare | modificare sursă]

• umiditate - cantitate de lichid conținută într-un corp gazos sau solid.

V[modificare | modificare sursă]

• vacanță - nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă.
• vapori - substanță aflată în stare gazoasă la o temperatură inferioară temperaturii critice, care poate fi lichefiată prin comprimare.
• vaporizare - transformare a unui lichid în vapori.
• viteză de răcire - viteza de variație în timp a temperaturii într-un punct.

Z[modificare | modificare sursă]

• zero absolut - stare a materiei ale cărei molecule ori atomi au încetat agitația termică, deci substanța respectivă nu mai conține energie termică; este considerată cea mai scăzută temperatură din Univers.
• zonă de energie - vezi bandă de energie.
• zonă Brillouin - (în cadrul unei rețele cristaline) domeniile de variație a numărului de undă pentru care energia electronului este o funcție continuă de numărul de undă.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

• Alexandru Dănescu, Dan Ștefănescu, Dragoș Sfințeanu, Mircea Marinescu, Ioan Ganea, Stoian Petrescu (coordonatori), Lexicon de termodinamică și mașini termice: Vol I A–E, București: Editura tehnică, 1985
• Alexandru Dănescu, Dan Ștefănescu, Dragoș Sfințeanu, Mircea Marinescu, Ioan Ganea, Stoian Petrescu (coordonatori), Lexicon de termodinamică și mașini termice, vol II F–N, București: Editura tehnică, 1987
• Dan Ștefănescu, Dragoș Sfințeanu, Mircea Marinescu, Ioan Ganea, Stoian Petrescu (coordonatori), Lexicon de termodinamică și mașini termice, vol III O–R, București: Editura tehnică, !990, ISBN: 973-31-0221-0
• Dan Ștefănescu, Dragoș Sfințeanu, Mircea Marinescu, Ioan Ganea, Stoian Petrescu (coordonatori), Lexicon de termodinamică și mașini termice: Vol. IV S–Z, București: Editura tehnică, 1991, ISBN: 973-31-0223-7
• Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.