Elena Bontea
| Elena Bontea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (87 de ani)  Drăgănești, raionul Sîngerei, Republica Moldova |
| Cetățenie |  Republica Moldova |
| Ocupație | pictoriță |
| Activitate | |
| Premii | Ordinul de Onoare () Medalia „Meritul Civic” ()[1] Ordinul Gloria Muncii |
Modifică date / text  | |
Elena Bontea (n. 10 noiembrie 1933, Drăgănești, județul Bălți) este o pictoriță și critic de artă din Republica Moldova.[2]
Biografie[modificare | modificare sursă]
A făcut studii de specialitate la Școala Republicană de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” în anii 1952–1957,[3] apoi la Institutul de Arte Plastice „Ilia Repin” din Leningrad, secția de istoria și teoria artei (promoția 1966).[2]
A fost colaborator științific inferior la Muzeul de Arte Plastice din Chișinău în perioada 1957–1966, după care profesoară la Școala de Arte „Alexei Șciusev” din Chișinău în 1968–1972.[2] A avut expoziții personale la Chișinău (1985, 1996, 2005, 2013), Bender (1986), Bamaco (1988), Neusiedler (1995), și a participat la numeroase expoziții de grup naționale și internaționale.[3]
Elena Bontea a realizat portrete ale scriitorilor moldoveni: Grigore Vieru, A. Cibotaru, E. Damian, R. Portnoi, Nicolae Esinencu, Ion Vatamanu ș.a. Printre lucrările sale reprezentative se numără: Malanca, Crizanteme albe, Viorica, Femeia în roșu, Balada Mioriței, Cântec de toamnă. Lucrările sale se află în colecțiile muzeelor din Chișinău, Madrid, Bacău, Alma-Ata, Komsomolsk-na-amure, Odesa, cât și în colecții private.[2]
Din anul 1965, Elena Bontea este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova (UAM). A fost laureată a Premiului „B. Glavan” al comsomolului din RSSM în 1987.[2] A primit Premiul pentru Excelență al UAP în anii 2002 și 2005. A fost decorată cu Premiul de Stat al Republicii Moldova, Ordinul „Gloria Muncii” și Medalia „Meritul Civic”, iar din 2001 este Maestru în Artă.[3]
În anul 2013 artista a avut o substanțială expoziție personală la Muzeul Național de Artă al Moldovei, care a beneficiat de o serie de articole favorabile și elogioase. Tot atunci s-a editat un catalog cu reproduceri ale operei. Textul introductiv a fost semnat de criticul de artă Vladimir Bulat.
În 2015 a fost inclusă în Antologia picturii moldovenești, ediție bilingvă engleză-română, cu texte semnate de Vladimir Bulat.
În 2020 a fost inclusă în ediția revăzută și adăogită a Antologiei picturii moldovenești, ediție bilingvă engleză-română, cu texte semnate de Vladimir Bulat.
| “ | Privită în ansamblul său, pictura Elenei Bontea vădește o coerență circulară, programatică. Artista face parte din acea tagmă de creatori care nu afirmă răspicat că au găsit definitiv și indubitabil calea, ci o caută continuu. Consecvent. Căutarea aceasta, tenace și mereu surprinzătoare, punctează un traseu artistic perfect recognoscibil. Bontea și-a găsit „tema” și „laitmotivul” parcă dintru început. [...] Dacă ar fi să caracterizez întreaga operă a Elenei Bontea, printr-un minimum de cuvinte, aș spune frust: „extaz latent”. | ” |
| — Vladimir Bulat[3] | ||
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Colesnic, Iurie (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. p. 51.
- „Elena Bontea, pictură”. Muzeul Național de Artă al Moldovei. . Accesat în .