22 Kalliope

22 Kalliope

Kalliope și satelitul ei Linus văzut de Telescopul W.M. Keck II în 2010
Descoperire
Descoperit deJohn Russell Hind
Dată descoperire16 noiembrie 1852
Denumiri
Denumire MPC(22) Kalliope
Pronunție/kaˈli.o.pe/[1]
Denumit după
Καλλιόπη Kalliopē
Centura de asteroizi
AtributeKalliopean /ka.li.oˈpe̯an/
Caracteristicile orbitei[2]
Epocă 23 iulie 2010 (JD 2455400,5)
Afeliu479,98 Gm (3,2085 UA)
Periheliu391,03 Gm (2,6139 UA)
435,09 Gm (2,9112 UA)
Excentricitate0,10213
Perioadă orbitală
1814,3 zile (4,97 ani)
282,54°
Înclinație13,703°
66,17°
355,03°
Sateliți cunoscuțiLinus
Caracteristici fizice
Dimensiuni
  • 235 km × 144 km × 124 km[3]
  • 166,2 ± 2,8 km[3]
  • 181 ± 4,6 km (IRAS)[2]
Raza medie
  • 75 ± 2,5 km[4]
  • 83,1 ± 1,4 km[3]
  • 90,5 ± 2,3 km (IRAS)
Masă(7,7 ± 0,4)×10¹⁸ kg[4]
(8,1 6± 0,26)×10¹⁸ kg
Densitate medie
  • 4,36 ± 0,50 g/cm³[4]
  • 2,37±0,40 g/cm³[5]
0,1728 zile (4.148 h)[2]
0,198[4]
0,17[3]
Magnitudinea absolută (H)
6,45[2]

Kalliope (/kaˈli.o.pe/; denumirea de planetă minoră: 22 Kalliope) este un asteroid mare de tip M din centura de asteroizi descoperit de JR Hind pe 16 noiembrie 1852. Este numit după Calliope, muza greacă a poeziei epice. Este orbitat de un mic satelit numit Linus.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Imagine VLT a lui Kalliope

Kalliope este oarecum alungită, are aproximativ 166 km în diametru,[7] și este ușor asimetric, așa cum demonstrează imaginile rezolvate realizate cu VLT la Observatorul European de Sud. Acest nou diametru, care a fost măsurat prin observarea eclipselor reciproce de Kalliope și Linus, este cu 8% mai mic decât cel calculat din observațiile IRAS. [7]

Spectrul lui Kalliope este de tip M, ceea ce indică faptul că suprafața sa poate fi compusă parțial din fiernichel. Densitatea asteroidului este de aproximativ 3,4 g/ cm3. [8] Deoarece asteroidul este probabil o grămadă de moloz, o posibilă porozitate de 20–40% duce la o densitate a materialului de 4,2–5,8 g/cm 3, ceea ce înseamnă că Kalliope este probabil făcut dintr-un amestec de metal cu silicați. [8] Studiile spectroscopice au arătat, totuși, dovezi de minerale hidratate [9] și silicați, [10] care indică mai degrabă o compoziție pietroasă a suprafeței. Kalliope are, de asemenea, un albedo radar scăzut, [5] care este incompatibil cu o suprafață pur metalică.

Analiza curbei de lumină indică faptul că polul lui Kalliope indică cel mai probabil către coordonatele ecliptice (β, λ) = (−23°, 20°) cu o incertitudine de 10°,[11] [12] care îi dă lui Kalliope o înclinare axială de 103°. Rotația lui Kalliope este apoi ușor retrogradă.

Între 2004 și 2021, s-a obsevat că 22 Kalliope a ocultat cincisprezece stele.

Satelit[modificare | modificare sursă]

Kalliope are un satelit natural cunoscut, numit Linus sau (22) Kalliope I Linus. Este destul de mare –are aproximativ 28 km în diametru – și ar fi un asteroid considerabil în sine. Orbitează la aproximativ 1100 km de centrul lui Kalliope, echivalent cu aproximativ 13,2 raze a lui Kalliope. [3] Linus a fost descoperit pe 29 august 2001 de Jean-Luc Margot și Michael E. Brown, în timp ce o altă echipă condusă de William Merline a detectat, de asemenea, în mod independent, satelitul 3 zile mai târziu.[13] [14]

Prima ocultație stelară[modificare | modificare sursă]

Pe 7 noiembrie 2006, prima ocultație stelară făcută de satelitul unui asteroid (Linus) a fost observată cu succes de un grup de observatori japonezi [15] conform unei predicții făcute cu doar o zi înainte de Berthier și colab. [16] bazat pe mai mult de 5 ani de observații regulate ale sistemului binar Kalliope folosind sisteme optice adaptive pe telescoape de la sol. Coardele observate ale lui Linus oferă o oportunitate unică de a estima dimensiunea satelitului, care a fost estimată la 20-28 km.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "calliope". Oxford English Dictionary. Oxford University Press. 2nd ed. 1989.
  2. ^ a b c d e f „JPL Small-Body Database Browser: 22 Kalliope” (2010-06-02 last obs). Accesat în . 
  3. ^ a b c d e Descamps, P.; Marchis, F.; et al. (). „New determination of the size and bulk density of the binary asteroid 22 Kalliope from observations of mutual eclipses”. Icarus. 196 (2): 578–600. arXiv:0710.1471Accesibil gratuit. Bibcode:2008Icar..196..578D. doi:10.1016/j.icarus.2008.03.014. 
  4. ^ a b c d Vernazza, P.; et al. (octombrie 2021). „VLT/SPHERE imaging survey of the largest main-belt asteroids: Final results and synthesis”. Astronomy & Astrophysics. 654: A56. Bibcode:2021A&A...654A..56V. doi:10.1051/0004-6361/202141781Accesibil gratuit. hdl:10261/263281Accesibil gratuit. 
  5. ^ a b J.L. Margot; M.E. Brown (). „A Low-Density M-type Asteroid in the Main Belt”. Science. 300 (5627): 1939–1942. Bibcode:2003Sci...300.1939M. doi:10.1126/science.1085844. PMID 12817147. 
  6. ^ „EAR-A-5-DDR-TAXONOMY-V6.0”. Planetary Data System. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b Descamps, P.; Marchis, F.; et al. (). „New determination of the size and bulk density of the binary asteroid 22 Kalliope from observations of mutual eclipses”. Icarus. 196 (2): 578–600. Bibcode:2008Icar..196..578D. doi:10.1016/j.icarus.2008.03.014. 
  8. ^ a b Descamps, P.; Marchis, F.; et al. (). „New determination of the size and bulk density of the binary asteroid 22 Kalliope from observations of mutual eclipses”. Icarus. 196 (2): 578–600. Bibcode:2008Icar..196..578D. doi:10.1016/j.icarus.2008.03.014. 
  9. ^ A.S. Rivkin (). „The nature of M-class asteroids from 3-micron observations”. Icarus. 145 (2): 351–368. Bibcode:2000Icar..145..351R. doi:10.1006/icar.2000.6354. 
  10. ^ D.F. Lupishko (). „UBV photometry of the M-type asteroids 16 Psyche and 22 Kalliope”. Solar System Research. 16: 75. Bibcode:1982AVest..16..101L. 
  11. ^ M. Kaasalainen (). „Models of Twenty Asteroids from Photometric Data” (PDF). Icarus. 159 (2): 369–395. Bibcode:2002Icar..159..369K. doi:10.1006/icar.2002.6907. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ F. Marchis (). „A three-dimensional solution for the orbit of the asteroidal satellite of 22 Kalliope”. Icarus. 165 (1): 112–120. Bibcode:2003Icar..165..112M. doi:10.1016/S0019-1035(03)00195-7. 
  13. ^ J.L. Margot; M.E. Brown (). „A Low-Density M-type Asteroid in the Main Belt”. Science. 300 (5627): 1939–1942. Bibcode:2003Sci...300.1939M. doi:10.1126/science.1085844. PMID 12817147. 
  14. ^ F. Marchis (). „A three-dimensional solution for the orbit of the asteroidal satellite of 22 Kalliope”. Icarus. 165 (1): 112–120. Bibcode:2003Icar..165..112M. doi:10.1016/S0019-1035(03)00195-7. 
  15. ^ M. Sôma; et al. (). „'Occultation by Kalliope (22) and its satellite Linus”. Central Bureau Electronic Telegrams. 732: 1. Bibcode:2006CBET..732....1S. 
  16. ^ J. Berthier; et al. (). „'Prediction of stellar occultations by satellite of asteroids”. AAS/Division for Planetary Sciences Meeting Abstracts #36. 32 (23): 1142. Bibcode:2004DPS....36.3223B. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]