Victor Papacostea
| Victor Papacostea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 21 ianuarie 1900 comuna Viziru, județul Brăila, Regatul României |
| Decedat | (62 de ani) București, Republica Populară Română |
| Părinți | Gușu și Teofana |
| Naționalitate |  România |
| Ocupație | istoric |
| Limbi vorbite | limba română[1][1] limba franceză[1][1] limba germană[1][1] limba engleză[1][1]  |
| Activitate | |
| Educație | Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București |
| Partid politic | Partidul Național Liberal |
Modifică date / text  | |
Victor Papacostea (n. 21 ianuarie 1900, Comuna Viziru, Brăila – d. 20 iunie 1962, București) a fost un istoric român de origine aromână oreocupat de studii balcanice.
Viața[modificare | modificare sursă]
A fost profesor la Universitatea din București, unde s-a înființat pentru el catedra de Istoria popoarelor balcanice, cu anexă o școală de limbi balcanice, fondator al Institutului de Studii Balcanice din București, editor al revistei Balcanica. În anul 1947 s-a desființat catedra, iar revista și-a încheiat apariția.
A fost fruntaș PNL și fost subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale în guvernele Sănătescu și Rădescu, ministrul Educației Naționale fiind Ștefan Voitec. Din această cauză a fost arestat în perioada 5.05.1950 - 17.07.1955, deținut la Sighetul Marmației fără a fi condamnat de vreo instanță de judecată. După doi ani, în cadrul unei noi campanii naționale de arestări, din 24.12.1957 este arestat și eliberat la 29.05.1958, la fel fără a i se găsi vreo vină, negăsindu-se elemente constitutive ale vreunei infracțiuni. În cei patru ani în care a mai trăit a fost consultat în vederea creării unui institut pentru studii sud-est europene, dar la 20.06.1961 a fost victima unui atac cerebral și infarct.[2]
El a fost fratele scriitorului Cezar Papacostea[3], al juristului Petre Papacostea, al politologului Alexandru Papacostea[4] , unchiul istoricului Șerban Papacostea și tatăl profesoarei și istoricului Corneliei Papacostea-Danielopolu.
In anul 2016 un bust al său în bronz a fost dezvelit la Institutul de studii sud-est europene, autor fiind Aurel Gheorghe Ardeleanu[5].
Opera[modificare | modificare sursă]
- „Viețile sultanilor", scriere inedită a lui Dionisie Fotino, București, 1935;
- Povestea unei cărți. „Protopiria" lui Cavallioti, în Omagiu lui Constantin Kirițescu, București, 1937;
- Un observator prusian în Țările Române acum un veac: Johann Ferdinand Neigebaur, București, 1942;
- Civilizație românească și civilizație balcanică, ediție îngrijită de Cornelia Papacostea-Danielopolu, introducere de Nicolae-ȘerbanTanașoca, București, 1983;
- Tradiții românești de istorie și cultură, ediție îngrijită de Cornelia Papacostea-Danielopolu, București, 1996.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g h Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Cornelia Papacostea/Danielopolu. „Victor Papacostea ; destinul unui om de cultură, frânt de regimul comunist”. Parametru necunoscut
|periodic=ignorat (ajutor) - ^ „125 de ani de la nașterea lui Cezar Papacostea”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ http://www.edusoft.ro/rol/Alexandru%20Papacostea.php
- ^ „Lucrurile adevărate şi esenţiale se realizează în timp” Verificați valoarea
|url=(ajutor). ziarultimisoara. Accesat în 06-sep-2022. Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor)[nefuncțională]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- ro Cornelia Papacostea-Danielopolu, [Biografie VICTOR PAPACOSTEA], în Victor Papacostea, Tradiții românești de istorie și cultură, ediție îngrijită de C. Papacostea-Danielopolu, Editura Eminescu, București, 1996, p. 314.]
