Venus (zeiță)

Venus
Zeița dragostei, frumuseții și fertilității
CivilizațiaReligia în Roma antică  Modificați la Wikidata
Căsătorit cuVulcan  Modificați la Wikidata
UrmașiFormido[*][[Formido (Roman goddess of fear, daughter of Mars and Venus)|​]]
Cupidon  Modificați la Wikidata
Pentru alte sensuri, vedeți Venus (dezambiguizare).

Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității.

Mitologie și artă[modificare | modificare sursă]

Inițial o veche divinitate de origine latină, protectoare a vegetației și a fertilității, ea a fost identificată apoi cu Afrodita. Era consoarta lui Vulcan. A fost repudiată de soțul său, după ce acesta a surprins-o în brațele zeului războiului Marte. Din unirea celor doi (Venus și Marte) a rezultat nestatornicul Cupidon (Amor).

Mai mulți pictori au abordat tema momentului în care Vulcan îi surprinde pe Venus și Marte (Hendrick de Clerck, Jacopo Tintoretto[1], Paris Bordone și Willem Key).

Era considerată strămoașa romanilor datorită întemeietorului legendar, Aeneas, și juca un rol important în multe mituri și festivități romane.

Legenda din Cipru[modificare | modificare sursă]

„Stâncile Afroditei” se găsesc pe țărmul sudic al insulei Cipru, pe locul unde - potrivit mitologiei grecești - a căzut în apa mării înspumate mădularul bărbătesc al zeului Uranus, retezat de Cronos. Aici s-ar fi născut, din valurile mării învolburate, zeița dragostei Afrodita / Venus. Marele pictor italian renascentist Sandro Botticelli s-a inspirat din această legendă, pictând tabloul „Nașterea lui Venus“.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Subiecte în Mitologia Romană
Mitologie romană
Zei importanți:
Istorie legendară:
Eneida
Religie romană
Mitul grec/roman comparat


Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ In tabloul lui Tintoretto, zeul Marte se ascunde, îmbrăcat în armură, sub patul vecin.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă și romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • J. C. Belfiore, Dictionnaire de mythologie grecque et romaine, Paris, Larousse, 2003

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]