Tucanul (constelație)
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Tucanul | |
 Harta constelației Tucanul (click pentru mărire) | |
| Denumire | |
|---|---|
| Nume latin | Tucana |
| Genitiv | Tucanae |
| Abreviere | Tuc |
| Observație | |
| (Epoca J2000.0) | |
| Ascensie dreaptă | Între 22h 08m 27s și 1h 24m 49s |
| Declinație | Între −75° 20′ 50″ și −56° 18′ 46″ |
| Suprafață | 295 grd² (Locul 48) |
| Vizibilitate | Între 15° N și 90° S |
| Trecere la meridian | 5 noiembrie, 21h00 |
| Stele | |
| Strălucitoare (m≤3,0) | 1 (α) |
| Vizibile cu ochiul liber | 45 |
| Bayer / Flamsteed | 17 |
| Apropiate (d≤16 al) | 0 |
| Cea mai strălucitoare | α Tuc (2,87m) |
| Cea mai apropiată | LHS 1208 (26,55 al) |
| Obiecte | |
| Obiecte Messier | 0 |
| Ploi de meteori | Niciuna |
| Constelații învecinate | Cocorul Indianul Octantul Hidra Australă Eridanul (colț) Phoenix |
Modifică text  | |
Tucanul (lat. Tucana) este o constelație de pe cerul austral, numit după tucan, o pasăre din America de Sud. E una dintre cele douăsprezece constelații concepută în secolul al XVI-lea de către Petrus Plancius din observațiile lui Pieter Dirkszoon Keyser și Fredrerick de Houtman.
Descriere și localizare[modificare | modificare sursă]
Localizarea constelației[modificare | modificare sursă]
Tucanul este situat pe aliniamentul dintre Alpha Eridani (terminalul Eridanului) și steaua principală a Păunului, α Pav.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Inventată de navigatorii neerlandezi Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman, la sfârșitul secolului al XVI-lea, această constelație a fost popularizată de Johann Bayer, odată cu publicarea lucrării sale Uranometria în 1603.
Mitologie[modificare | modificare sursă]
Obiecte cerești[modificare | modificare sursă]
Această constelație conține Micul Nor al lui Magellan, o galaxie neregulată, satelit al Căii noastre Lactee.
Se găsesc și două roiuri globulare aproape de Micul Nor al lui Magellan, NGC 362 și NGC 104.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Levy, David H. (). Deep Sky Objects. Prometheus Books. ISBN 1-59102-361-0.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| |||||||||||||||||
