Tiberiu Moșoiu
| Tiberiu Moșoiu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Târgoviște, Dâmbovița, România |
| Decedat | 1951 (52 de ani)[1] Sighetu Marmației, Maramureș, România |
| Cetățenie |  Regatul României |
| Ocupație | jurist politician |
| Activitate | |
| Organizație | Banca Națională a României |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Tiberiu Traian Moșoiu (n. 23 iunie 1898, Târgoviște – d. 1953 ?) a fost un jurist și om politic român, doctor în drept al Universității din Bruxelles și profesor titular de drept roman la Universitatea „Regele Ferdinand I" din Cluj[2], care a îndeplinit funcția de guvernator al BNR (1946-1947).
Biografie[modificare | modificare sursă]
Tiberiu Traian Moșoiu (fiul generalului Traian Moșoiu) a absolvit Facultatea de Drept, obținând doctoratul în drept la Bruxelles.
Activitatea didactică[modificare | modificare sursă]
În 1928, imediat după ce și-a obținut doctoratul în Drept la Universitatea din Bruxelles, Tiberiu Moșoiu a fost numit conferențiar la Catedra de Drept roman a Facultății de Drept din Oradea, post pe care s-a titularizat la 1 aprilie 1930. În anul universitar 1928-1929 a predat Drept roman, în 1929-1930 a predat Curs de civilizație și instituții juridice latine iar în anii universitari 1930-1931 și 1931-1932, din nou Drept roman.[3]
În 1934, Facultatea de Drept din Oradea s-a mutat la Cluj, unde Tiberiu Moșoiu și-a continuat cariera didactică și științifică, ca titular la Catedra de Drept Roman II din cadrul Facultății de Drept a Universității clujene.[3]
În 1940, din cauza Dictatului de la Viena, Universitatea românească din Cluj a fost mutată în două locații, la Sibiu și Timișoara. Facultatea de Drept de la Universitatea din Cluj a ajuns la Sibiu, unde a funcționat până în anul 1945. Tiberiu Moșoiu și-a continuat aici activitatea didactică. Pe lângă cursurile sale, Tiberiu Moșoiu a suplinit de mai multe ori catedra de Drept Roman, care era vacantă.[3]
Activitatea edilitară[modificare | modificare sursă]
Între 29 noiembrie 1933 și 2 noiembrie 1935, Tiberiu Moșoiu a deținut funcția de primar la Oradea, în calitate de președinte al Comisiei Interimare[3], din partea Partidului Liberal.[4]
Activitatea politică[modificare | modificare sursă]
Deoarece Tiberiu Moșoiu s-a bucurat de un adânc respect în interiorul organizației bihorene a P.N.L. și de o mare influență la București, în urma alegerilor din iulie 1927 a primit un mandat de deputat în Parlament.
Apoi a participat din partea partidului Uniunea Națională la alegerile din 1 iunie 1931 pentru Camera Deputaților.[3]
După moartea tatălui său, Gen. Traian Moșoiu, de la data de 15 august 1932, Tiberiu Moșoiu a fost ales în locul decedatului ca președinte al organizației județene Bihor a Partidului Național Liberal.[3]
În calitate de fruntaș liberal, a îndeplinit funcțiile de subsecretar de stat la Ministerul Cultelor, subsecretar de stat la Ministerul Justiției și apoi subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor (29 august 1936 - 14 noiembrie 1937) în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (3) și (17 noiembrie - 28 decembrie 1937) în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (4).
După 1944, s-a numărat printre membrii partidului disident condus de Gheorghe Tătărescu.
Activitatea de Guvernator al Băncii Naționale[modificare | modificare sursă]
Pe data de 11 noiembrie 1946 printr-o adresă trimisă Decanatului Facultății de Drept, Ministerul Educației Naționale informează că îi aprobă dlui. Tiberiu Moșoiu, profesor la Facultatea de Drept din Cluj, concediu pe anul școlar 1946/1947, pentru a îndeplini funcția de Guvernator al Băncii Naționale.[3]
Tiberiu Moșoiu a fost guvernator al B.N.R. în intervalul 21.05.1946 - 08.11.1947.
Sub coducerea sa, Banca Națională a suferit importante transformări:[5]
- Devalorizarea monedei naționale
- Etatizarea Băncii Naționale a României la 20 decembrie 1946, realizată pentru ca această instituție "să-și armonizeze țelurile cu politica economică a statului"
- Reforma monetară din 15 august 1947
- Supravegherea condițiilor de acordare a creditelor bancare
- Creditarea industriei după un plan stabilit la nivelul ministerelor de resort
- Obligația particularilor de a ceda aurul și devizele statului la cursul oficial al B.N.R.
Sfârșitul[modificare | modificare sursă]
Tiberiu Moșoiu a fost arestat la 5 mai 1950. A murit în închisoarea Sighet[6]. Data decesului este prezumată, deoarece în închisoarea de la Sighet, care avea un regim special nu numai pentru cei vii, dar și pentru cei morți, în intervalul 1950-1955 nu s-au întocmit acte de deces, iar familiile celor morți nu au fost înștiințate. Actele de deces ale celor decedați la Sighet au fost întocmite, cu trei excepții, abia în anul 1957.[7]
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- Tiberiu Moșoiu: Neculai Milescu spătarul - călător în China, 248 pagini, Editura Revistei "Familia", Oradea, 1936
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Banca Națională a României
- ^ Universitatea „Regele Ferdinand I" Cluj - Anuarul 1935-36
- ^ a b c d e f g „Prof. Luminița Zamfira Vînturache: Profesorul Tiberiu Moșoiu” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Liberalii și Oradea în perioada interbelică”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „BNR - Tiberiu Moșoiu”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Lista înalților demnitari condamnați la iad”. Arhivat din original la . Accesat în .
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Aurel Tripon, Monografia almanah a Crișanei. Tipografia Diecezană, Oradea, 1936, p. 413
- Lucia Cornea, „Instituția primarului și primarii Oradiei între 1918-1944”, în vol. Aurel Chiriac (coord.), Oradea – Pagini de istorie, Editura Muzeului Țării Crișurilor, Oradea, 2003, pp. 70, 104, 106.
- Livia Ghiurcuța (coord.), Raze de lumină în cultura orădeană interbelică, Editura Primus, 2010, pp. 117–170
Legături externe[modificare | modificare sursă]