Tetracord
Tetracordul este un grup de 4 sunete.
Tetracordul diatonic stă la baza hexacordului, a modurilor și gamelor.
In Grecia Antică sunetul cel mai jos al unui tetracord a fost întotdeauna separat de sunetul cel mai înalt de un interval de o cvartă perfectă, egal cu 2 1/2 tonuri.[1] Sunetele din mijloc au fost alese în mai multe feluri. Tetracordurile au fost împărțite în 3 genuri, fiecare gen având la rândul lui mai multe variante de acordaj, numite chroai.
| Gen | Chroai | Intervale între notele alăturate |
| Diatonic | „Tens” | (1/2, 1, 1) |
| Diatonic | „Relaxat” | (1/2, 3/4, 1 1/4) |
| Cromatic | Tonic | (1/2, 1/2, 1 1/2) |
| Cromatic | Hemiolic | (3/8, 3/8, 1 3/4) |
| Cromatic | „Relaxat” | (1/3, 1/3, 1 5/6) |
| Enarmonic | - | (1/4, 1/4, 2) |
Alte variante sunt menționate de Aristoxenus (n. 365? î.Hr.), de exemplu (1/3, 1 1/6, 1), un acordaj confirmat de Ptolemy (150 d.Hr.) ca fiind preferat în acea perioadă.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Un interval de 3 tonuri este disonant și o distribuție de tipul (1, 1, 1) nu a fost folosită.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- The New Grove Dictionary of Music and Musicians, Macmillan Publishers Ltd. 2001
- The Harvard Dictionary of Music, Harvard University Press, ediția a IV-a, 2003
| ||||||||||||||||||||||||||||