S. Damian

S. Damian
Date personale
Nume la naștereSamuel Druckmann Modificați la Wikidata
Născut[2] Modificați la Wikidata
Alba Iulia, Alba, România Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București
PatronajUniversitatea din Heidelberg[1]  Modificați la Wikidata

S. Damian, menționat uneori Sami Damian, (n. Samuel Druckmann; n. , Alba Iulia, Alba, România – d. ) a fost un critic literar și eseist evreu născut în România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut cu numele de Samuel Druckmann în familia funcționarului Carol Ludovic Druckmann și al soției sale, Pessia (n. Abraham).[4]

Studii[modificare | modificare sursă]

A urmat studii elementare la București (1937-1941), studii gimnaziale și liceale la Liceul „Cultura Max Aziel” (1941-1948) și Liceul „Sf. Sava” din București (1948-1949), apoi Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” și Facultatea de Filologie a Universității din București (1950-1955), susținându-și examenul de licență în 1972.[4]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

A lucrat ca redactor la revistele Contemporanul (1951-1954), Gazeta literară (1954-1970) și România literară (1970-1973), redactor-șef adjunct la revista Luceafărul (1973-1974) și redactor la Studioul „Animafilm” (1974-1976).[4]

A debutat editorial prin 1955-1956 cu volume de critică literară, scrise în spiritul dogmatismului epocii și semnate cu pseudonimul S. Damian.[5]

Marginalizat o perioadă, s-a autoexilat în RFG în 1976[4][6] (unde a lucrat între anii 1976-1995 ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Heidelberg[4] și a condus Catedra de Limba și Literatură Română a Seminarului de Romanistică a aceluiași institut de învățământ superior[5][7]), de unde a trimis manuscrise pentru cărți, studii numeroase, bine alcătuite, care au apărut în diverse publicații, la edituri din România.[8] După evenimentele din decembrie 1989, a revenit la profesiunea de critic, dând la tipar, în România, mai multe culegeri de eseuri, cuprinzând intervenții pe teme politice, comentarii de cărți și de autori.[9]

Din 1996 a fost căsătorit cu Simona Timaru-Druckmann, la Heidelberg.

În 1998 a apărut volumul lui Ion Negoițescu „Dialoguri după tăcere. Scrisori către S. Damian”.

A avut un frate geamăn, Marcel.[10]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Generalitatea și individualitatea ideii operei literare, 1955
  • Încercări de analiză literară, 1956
  • Direcții și tendințe în proza nouă, 1963
  • Intrarea în castel, București, 1970
  • G. Călinescu romancier. Eseu despre măștile jocului, 1971
  • Scufița Roșie nu mai merge în pădure, 1994
  • Fals tratat despre psihologia succesului, 1972; ediția București, 1995
  • Duelul invizibil, 1996
  • Replici din burta lupului, București, 1997
  • Aruncând mănușa, București, 1999
  • Pivnițe, mansarde, nu puține trepte, 2002
  • Aripile lui Icar, 2004
  • Trepte în sus, trepte în jos, 2006
  • Păr de aur, păr de cenușă, 2007
  • Nu toți copacii s-au înălțat la cer, 2010
  • Zbor aproape de pământ, 2008

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1970

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://www.viataromaneasca.eu/revista/2022/07/negoitescu-in-restituiri-documentare/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c d e Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române A-L, vol. I, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 444. ISBN: 973-697-758-7
  5. ^ a b Al. Săndulescu - Un analist și un evocator Arhivat în , la Wayback Machine.: S. Damian, în România Literară, Numarul 34, 2003
  6. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „S.Damian”. www.jewishfed.ro. 
  9. ^ Europeană, Librăria online Ideea. „S. Damian - cărți scrise de S. Damian”. Librăria online Ideea Europeană. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „In memoriam: SAMI DAMIAN”. Accesat în .  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]