Râpa „La Izvoare”

Râpa „La Izvoare”
Categoria III IUCN (Monument al naturii)


Poziția	Raionul Ocnița Republica Moldova
Coordonate	48°26′12″N 27°46′34″E ({{PAGENAME}}) / 48.436767°N 27.776102°E
Suprafață	115 ha
Modifică date / text

Râpa „La Izvoare” este un monument al naturii de tip geologic sau paleontologic în raionul Ocnița, Republica Moldova. Este amplasat la sud-vest de orașul Otaci, iar intrarea se află în centru. Are o suprafață de 115 ha.^[1] Obiectul este administrat de primăria orașului Otaci.^[2]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Obiectul a fost cercetat și descris de geologul Ion Suhov în 1976.^[3] La acel moment, versanții râpei erau goi; între timp aceștia au fost acoperiți de vegetație forestieră abundentă.^[2]

Gura râpei se află în centrul orașului, în apropierea unei școli, nu departe de punctul vamal; de aici accesul la monument este cel mai facil. Lungimea constituie aprox. 2 km, iar adâncimea până la 150 m. Denumirea provine de la mulțimea de izvoare amplasate de-a lungul versantului tectonic.^[2]

Materialul paleontologic și arheologic extras în sit conține resturi fosile de mamifere din pleistocen, cât și piese de cremene ale oamenilor din epoca de piatră.^[4]

Profil geologic[modificare | modificare sursă]

Structura litostratigrafică arată în felul următor, ordinea cronologică fiind organizată de jos în sus:^[2]^[4]

Vârsta geologică	Nr.	Denumire, descriere	Grosime (m)
Neogen	9	nisipuri Sarmațiene de Carpov Iar, care trec treptat în calcare cochilifere
Neogen	8	nisipuri din cadrul formațiunii de Podolia și nisipuri lucioase cu conținut de ciment din bentonite cu faună	~20
Cretacic	7	calcare cu cremene compactă	23
	6	calcare marnoase cu faună cenomaniană	10
	5	calcare marnoase, cu concrețiuni de marcasit în partea inferioară (cca. 20 m) și cremene compacte în partea superioară (aprox. 1,5 m)	~21,5
	4	calcare silicioase bazale ale Cretacicului, cu resturi fosile de ihtiozaur	0,5
Vendian / Ediacaran	3	gresiile de Dzhurzhivka	9
	2	stratele de Zinkiv: reprezentate de argilite siltice cu intercalații de siltite de culoare albastră-cenușie și verde-albăstrie; în partea superioară se observă intercalații de gresii sub formă de lentile	14
	1	stratele de Bronnytsya: partea superioară a membrului reprezentat de argilite roșu-maronii	4

Statut de protecție[modificare | modificare sursă]

Obiectivul a fost luat sub protecția statului prin Hotărîrea Sovietului de Miniștri al RSSM din 13 martie 1962 nr. 111, iar statutul de protecție a fost reconfirmat prin Hotărîrea Sovietului de Miniștri al RSSM din 8 ianuarie 1975 nr. 5 și Legea nr. 1538 din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Deținătorul funciar al monumentului natural era, la momentul publicării Legii din 1998, Întreprinderea Agricolă „Rodina”,^[1] dar între timp acesta a trecut la balanța Primăriei orașului Otaci.^[2]

Obiectivul prezintă interes științific de însemnătate internațională pentru cartarea geologică și studiul stratigrafic al formațiunilor sedimentare ale Platformei Est-Europene, cât și pentru colectarea materialului paleontologic, paleobotanic și arheologic.^[4]

Conform situației din anul 2016, aria naturală nu are un panou informativ, iar zona râulețului este intens utilizată ca gunoiște. Este recomandată includerea ariei protejate în traseele turistice regionale.^[4]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Izvor la capătul râpei
Drum de acces
Vegetația din râpă
Aflorimente ediacarane din râpă
Limita dintre stratele de Zinkiv si Dzhurzhivka (Ediacaran)

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Arhivat din original la 30 iunie 2019. Accesat în 15 august 2017.
^ ^a ^b ^c ^d ^e Postolache et al. 2016, p. 32.
^ Kravciuk, I. P.; Verina, V. N.; Suhov, I. M. (1976). Заповедники и памятники природы Молдавии. Chișinău: Știința.
^ ^a ^b ^c ^d Postolache et al. 2016, p. 33.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Postolache, Gheorghe; David, Anatolie; Pascari, Viorica; Nicoara, Igor (2016). Ariile protejate din Moldova. Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Ecologie și Geografie, Institutul de Zoologie et al. Vol. 1: Monumente ale naturii: geologice, paleontologice, hidrologice, pedologice. Stiința. p. 32-33. ISBN 978-9975-85-058-2.
Francovschi, Ion (2020). Ediacaranul din sectorul moldovenesc al Platformei Est-Europene (Teză de doctorat). Facultatea de Geologie și Geofizică, Universitatea din București. București, România, p. 1-248.^{[este de încredere?]}