Petru Aruștei

Date personale
Petru Aruștei
Născut	23 martie 1939 Podu Iloaiei, județul Iași
Decedat	17 august 1984 (45 de ani) Iași
Cetățenie	România
Ocupație	poet, pictor
Limbi vorbite	limba română
Activitatea literară
Specie literară	poezie, pictură
Modifică date / text

Petru Aruștei (n. 23 martie 1939, Podu Iloaiei, județul Iași — d. 17 august 1984, Iași) a fost un poet și pictor român.

Volume de autor (postum)[modificare | modificare sursă]

Moarte și renaștere. Supraviețuire, Editura Institutul European, Iași, 1994 (cu un Memorial de Cezar Ivănescu și un Eseu de Ioan Constantinescu; conține reproduceri din grafica autorului)
Poeme, Editura Junimea, Iași, 2000 (ediția a doua revăzută și adăugită), format 16x23cm, 360 p

Grafică (selectiv)[modificare | modificare sursă]

Sofocle, Filoctet, Teatru Național „Vasile Alecsandri”, Iași, stragiunea 1966-1967 (grafica caietului-program)
Pelicanul, August Strindberg, Teatru Național „Vasile Alecsandri”, Iași, stagiunea 1969-1970 (grafica caietului-program)
Iertarea, Ion Băieșu, Teatru Național „Vasile Alecsandri”, Iași, stagiunea 1968-1969
În „Arlechinul”, octombrie 1970
I.A. Bassarabescu, Un om în toată firea, ed. Junimea, Iași, 1972, cu 12 ilustrații de Petru Aruștei
Euchronia, nr. 1, București, 1992 (grafică și poeme în proză)
Albanica, nr. 2, primăvară, Editura Asdreni, Craiova, 2019 (grafică, p. 143,151)
Albanica, nr. 3, vară, Editura Asdreni, Craiova, 2019 (grafică, p. 107, 133, 139, 151)
Albanica, nr. 4, toamnă, Editura Asdreni, Craiova, 2019 (grafică, p. 165 ș.a.)

Expoziții personale (selectiv)[modificare | modificare sursă]

Casa Universitarilor, Iași, 1967
Galeriile Pogor (postum), Iași, 1986

Expoziții (selectiv)[modificare | modificare sursă]

Ateneul Tineretului, București, 1969

Premii[modificare | modificare sursă]

Premiul I pe țară, la a IV-a bienală de artă plastică, pentru lucrarea Hiena de lângă Kilimanjaro, 1965
Premiul pentru literatură al Asociației Scriitorilor din Iași pentru volumul Moarte și renaștere. Supraviețuire, 1994

Referințe critice (selectiv)[modificare | modificare sursă]

V. Gorian, Petru Aruștei, „Cronica", 1967
Radu Negru, Expoziția de grafică Petru Aruștei, „Flacăra Iașului", 23 aprilie 1967
Iulian Mereuță, Petru Aruștei, România literară, p. 27, 29 mai 1969
Liviu Antonesei, „Cronica” (despre Expozitia plastică de la Galeriile Pogor, 1986;
Grigore Ilisei, „Convorbiri literare” (despre Expozitia plastică de la Galeriile Pogor, 1986);
Ioan Constantinescu, în „Cronica", nr. 29, noiembrie 1991;
Cezar Ivănescu, în „Poezia", nr. 1, 1995;
Constantin Sorescu, în „Viața românească", nr. 7-8, iulie-august 1997;
Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, Ediția a III-a, 2009;
Emanuela Ilie, în „Convorbiri literare", nr. 9, septembrie 2009;
Liviu Antonesei, în „Observator cultural", nr. 294 (552) din 25 noiembrie-1 decembrie 2010.
Emanuela Ilie, în „Dicționarul critic al poeziei ieșene contemporane”, Ed. Fundației Culturale Poezia, Iași, 2011
Florin Faifer, în „Expres cultural", nr. 12(23), decembrie 2018

Note[modificare | modificare sursă]

^ „Grafica lui Petru Aruștei, (...), autor de interesante desene și scrieri epice, unele publicate în revistele ieșene, relevă o viziune îndrumată spre fantastic, grotesc, cu rădăcini expresioniste și suprarealiste. Are o dramatică și zguduitoare imaginație.” Petru Comarnescu, Între măiestrie și făgăduință, Informația Bucureștiului, 23 mai 1969

^ „Iată-mă la capătul unui șir de negații al căror rost este de a aproxima ceea ce văd în lucrările lui Petru Aruștei. Îmi dau seama că nu mă pot apropia altfel decît negînd permanent orice ipoteză. Este oare aceasta suficient pentru a găsi la capăt o înțelegere? Poate. Mă uimește în primul rînd totala discontinuitate, conturarea precisă și închisă în sine, în fiecare lucrare a strigătului pe care în mod cert îl conține. Ceea ce face și expune acum Petru Aruștei se sustrage analizei plastice, deși la limită ea poate fi făcută. Dar mă întreb, oare are vreo importanță? Ce-ar putea ea să descifreze. Trebuie mereu căutat ceea ce se ascunde, ceea ce nu poate fi înstrăinat prin mecanismul cuvintelor, așa cum apar ele, cum se instaurează ele și cum ne îndepărtează ele de obiect. Dar așa ceva este imposibil. Trebuie să faci efortul de a ajunge la sursa țipătului.” Iulian Mereuță, Petru Aruștei, România literară, p. 27, 29 mai 1969

^ „A murit Petru Aruștei, pictorul și poetul genial, incomparabil, mai luminat decât toți moldavii din generația noastră, mai filosof decât toți colegii noștri ajunși profesori universitari de filosofie, mai poet decât noi toți, ajunși literați de carieră, pictor cutremurător, unic în ultimele patru decenii de pictură românească, pătruns de gândul adânc, metafizic, unduind de tragism până la ultimul punct invizibil pe care mâna sa l-a scris pe hârtie…„ Cezar Ivănescu, „Luceafărul”, 18 august 1984.

^ Petru Aruștei, Die geliebte Wand (translation from Romanian). In: Literatur aus dem Nord-Osten Rumäniens Web-Seite, trad. de Cristina Spinei

^ „Petru Aruștei. Un artist neobișnuit, cu totul neobișnuit. Locuit de spăimoase năluci, dar întrezărind, în tensionate străluminări, tâlcuri menite să dea vieții, și morții, un rost. Într-o vreme ale cărei fantasme îl seduceau și îl respingeau deopotrivă, acest băiat avea și harul, dar purta și stigmatul, parcă, al unei stranii osânde. Și asta nu numai pentru marele, inconfortabilul său talent. El era, plămadă rară, numai singurătate și dăruire. Singurătate, sub hipnoza unui abis întunecat pe care numai ochii lui îl întrezăreau, dăruire, într-o deposedare de sine mergând până la ultima renunțare. Umbre și lumini, o lumină absorbită de întunecimi, dar sfâșiind, în explozii dureros-extatice, pânza neagră ce înfășoară viul ca într-un giulgiu.” Florin Faifer, 2018

Legături externe[modificare | modificare sursă]

https://www.facebook.com/pages/Petru-Arustei/221504228013411