Pentoxid de fosfor

Identificare
Pentoxid de fosfor


SMILES O=P12OP3(=O)OP(=O)(O1)OP(=O)(O2)O3^[1]
Număr CAS	16752-60-6, 1314-56-3
PubChem CID	14812
Formulă chimică	O₁₀P₄^[1]
Masă molară	283,844 u.a.m.^[1]
Punct de topire	420 °C^[2]
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Pentoxidul de fosfor este un compus chimic cu formula P₄O₁₀. Numele său comun este derivat de la formula empirică (sau brută), P₂O₅. Este un solid alb, cristalin, fiind anhidrida acidului fosforic (de aceea, mai poate fi numită și anhidridă fosforică). Este un compus extrem de higroscopic, de aceea este folosit ca și agent de deshidratare și de uscare puternic^[3]^[4].

Obținere[modificare | modificare sursă]

Pentoxidul de fosfor se obține prin arderea fosforului elementar cu o cantitate suficientă de aer:

P₄ + 5 O₂ → P₄O₁₀

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Reacția cu apa[modificare | modificare sursă]

Pentoxidul de fosfor este folosit ca și agent de deshidratare, întrucât reacția sa de hidroliză este o reacție exotermă:

P₄O₁₀ + 6 H₂O → 4 H₃PO₄ (–177 kJ)

Este cel mai energic agent deshidratant pentru gaze, fiind folosit la uscarea gazelor în coloane sau turnuri de uscare^[5].

Aplicațiile sale se extind până în domeniul sintezei organice, unde P₄O₁₀ este un agent de deshidratare foarte comun. Cea mai importantă aplicație este conversia amidelor primare în nitrili:^[6]

P₄O₁₀ + RC(O)NH₂ → P₄O₉(OH)₂ + RCN

Produsul de reacție P₄O₉(OH)₂ are o formulă generalizată care reprezintă un produs nedefinit al hidratării P₄O₁₀.

În mod alternativ, în reacție cu acizii carboxilici, se obțin anhidridele acide corespunzătoare:^[7]

P₄O₁₀ + RCO₂H → P₄O₉(OH)₂ + [RC(O)]₂O

Caracterul oxidant[modificare | modificare sursă]

Prin încălzire puternică, pentoxidul de fosfor se descompune în trioxid de fosfor:

{\mathsf {P_{4}O_{10}\rightarrow P_{4}O_{6}+2O_{2}}}

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Trioxid de fosfor

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b ^c „Pentoxid de fosfor”, Phosphoric anhydride (în engleză), PubChem, accesat în 6 octombrie 2016
^ Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Nenițescu, Costin D. Chimie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică. p. 758.
^ Pauling, op. cit., p. 272
^ Ripan, Ceteanu, op. cit., p. 356
^ Meier, M. S. "Phosphorus(V) Oxide" in Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis (Ed: L. Paquette) 2004, J. Wiley & Sons, New York. doi:10.1002/047084289.
^ Joseph C. Salamone, ed. (1996). Polymeric materials encyclopedia: C, Volume 2. CRC Press. p. 1417. ISBN 0-8493-2470-X.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Costin D. Nenițescu, Chimie generală, EDP
Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
Raluca Ripan, Ion Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - volumul I - Metaloizi, EDP, 1961

[ff92c357cbf176441f1f75c2497304f8-1] „Pentoxid de fosfor”, Phosphoric anhydride (în engleză), PubChem, accesat în 6 octombrie 2016

[7472501bd8c4c3775ebc9ec9938c6b32-2] Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[Nenițescu-3] Nenițescu, Costin D. Chimie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică. p. 758.

[4] Pauling, op. cit., p. 272

[5] Ripan, Ceteanu, op. cit., p. 356

[6] Meier, M. S. "Phosphorus(V) Oxide" in Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis (Ed: L. Paquette) 2004, J. Wiley & Sons, New York. doi:10.1002/047084289.

[7] Joseph C. Salamone, ed. (1996). Polymeric materials encyclopedia: C, Volume 2. CRC Press. p. 1417. ISBN 0-8493-2470-X.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]