Pedagogie Waldorf

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
[[wiki]]
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în iunie 2020
Pentru alte sensuri, vedeți Waldorf (dezambiguizare).

Pedagogia Waldorf este o formă de învățământ bazată pe metode antroposofice de predare și educare. Pedagogia Waldorf urmărește să dezvolte personalitatea copilului în ansamblul ei și să își orienteze oferta de predare în funcție de particularităților diferitelor trepte de vârstă ale copiilor și de cerințele acestor trepte. Ea nu este orientată spre oferirea unei anumite pregătiri profesionale înguste sau a unei specializări.[1]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima școală Waldorf a fost întemeiată în 1919 în Stuttgart, Germania, și a fost condusă de un colectiv de dascăli pregătiți de Rudolf Steiner, finanțată de către adeptul său Emil Molt, proprietarul fabricii de tutun Waldorf din Stuttgart, pentru copiii angajaților fabricii sale. Prima școală Waldorf a avut 8 clase, 256 copii și 12 pedagogi. După 3 ani la Hamburg a apărut a doua școală Waldorf, iar a trei școală a luat ființă în Essen (1923), tot în Germania. La patru ani distanță de la înființarea primei școlii Waldorf, această pedagogie părăsește hotarele Germaniei și ajunge în Olanda, Marea Britanie, Elveția, Norvegia, Portugalia, Ungaria. Astfel, în primii șapte ani pedagogia Waldorf se transformă într-o mișcare internațională care cuprindea 11 școli în 7 țări de pe continentul european. Din 1928 se extinde peste Oceanul Atlantic, mai precis în New-York (SUA). Până în 1933 se deschid încă nouă școli Waldorf noi, atât în Germania cât și în alte țări.[2]

Însă odată cu instaurarea regimului nazist în Germania asupra școlii Waldorf, care promova ideea educației ființei umane ca personalitate liberă, se ivește o perioadă neagră asupra acestei forme de învățare. Între anii 1936-1941 activitatea acestei școli a fost interzisă, deoarece era considerată ca „școli primejdioase pentru națiunea germană”. După contopirea Austriei a fost închisă școala din Viena , apoi cele din Olanda, iar o parte din profesorii Waldorf au emigrat peste hotare în Elveția, Marea Britanie și chiar SUA, unde au înființat noi școli Waldorf. În Germania activitatea școlii Waldorf a reînceput abia din 1949. În următorii ani sunt înființate mai multe școli noi, astfel în anii 50 funcționau 62 de școli Waldorf în lume (53 în Europa și 9 în America).

Adevărul era că regimul nazist nu tolera școli private,[3] iar școlile Waldorf, cruțate o vreme de la asta, au fost ultimele închise, în urma fugii lui Rudolf Hess, Führer-ul adjunct, care a fost ocrotitorul antroposofiei[4][5] și al școlilor Waldorf[5][6] și apărător vehement al agriculturii biodinamice a lui Steiner.[7] Potrivit lui Karen Priestman, „Deși Societatea de Antropozofie a fost interzisă în noiembrie 1935 și ministrul Educației Reich-ului, Bernhard Rust, a interzis tuturor școlilor private să accepte noi elevi în martie 1936, ultima școală Waldorf a fost închisă abia în 1941”.[8]

Prima grădiniță Waldorf a fost înființată în 1921, apoi s-a dezvoltat paralel cu școlile. În 1978 erau 240 de grădinițe, iar în prezent în jur de 1706.[2]

Metodica școlilor Waldorf este bazată pe o serie de noțiuni despre dezvoltarea omului în domeniile trupesc, sufletesc și spiritual, ce sunt menite să îi ofere dascălului înțelegere pentru ființa lăuntrică a copilului. Acestea rămân însă numai metode de lucru și nu devin conținuturi propriu-zise de predare. De pildă, se consideră că fiecare copil parcurge o dezvoltare în septenarii (perioade de câte 7 ani) și în funcție de caracteristicile acestora se stabilesc unele aspecte ale desfășurării educației.

Concepția pedagogică a școlilor Waldorf susține că numai printr-o predare corespunzătoare necesităților interioare ale fiecărei vârste se poate ajunge la o dezvoltare a omului în sensul libertății, motiv pentru care a fost numită "educație pentru libertate". Această denumire nu trebuie totuși greșit înțeleasă, nefiind vorba de un învățământ ce acordă o libertate deplină copilului, ci de o pregătire în vederea dobândirii unei gândiri independente, odată cu maturitatea.

Principiile fundamentale ale școlii Waldorf[modificare | modificare sursă]

Principalele fundamente și caracteristici ale pedagogiei Waldorf sunt:[9]

1.vizează transformarea ființei omenești, dezvoltarea sa și crearea unei relații între individ și lumea înconjurătoare, vizând integrarea sa în viața socială;

2.în curriculum-ul Waldorf un loc important îl ocupă artele, lucrul manual, care oferă elevilor un contact cu diverse materiale și nenumărate activități de bază ale omului (sculptură, modelare, pictură etc.), la acestea se adaugă limbajul, istoria, geografia, matematica etc.;

3.elevii reprezintă „scopul și rațiunea existenței școlilor Waldorf” (R. Lanz, 1994, p.85), aceștia sunt considerați individualități și acceptați fără nicio prejudecată socială;

4.unitatea o reprezintă clasa, iar în cazul școlii Waldorf copiii nu sunt lăsați repetenți, considerându-se ca acest fapt are consecințe dezastroase asupra dezvoltării armonioase a copilului;

5.relația elev- profesor are un rol esențial;

6.activitatea pedagogică are o caracteristică mai personală, deoarece profesorul ia mereu legătura cu părinții copiilor referitor la activitățile copiilor, în vederea îmbunătățirii actului didactic;

7.timp de 8 ani profesorul predă mai multe discipline, pentru a descoperi vocațiile elevilor, practic „scopul său nu este o materie, nici toate materiile, ci clasa” (R. Lanz,1994, p.74), din clasa a IX-a materiile sunt predate de profesori specialiștii;

8.profesorul predă materia cu propriile cuvinte, fără a recurge la manuale, iar elevii își alcătuiesc propriile „manuale”, care conțin esențialul materiei predate, redate pe baza memoriei.

Conform lui Rudolf Steiner, este interzis, deoarece este foarte dăunător conform lui, ca elevii să învețe să scrie și să citească înainte de a împlini vârsta de 11-12 ani.[10][11][12] El se considera pe sine un caz fericit, deoarece nu învățase bine să scrie nici la vârsta de 13-14 ani.[11][12]

Evaluarea în școala Waldorf[modificare | modificare sursă]

Evaluare în școlile Waldorf nu se bazează pe probe, teste, extemporale, teze sau examene, ci are în vedere toți factorii ce permit să fie evaluată personalitatea elevului: scrisul, forma, fantezia, logica, gândirea. De asemenea, se va lua în considerare efortul real pe care elevul l-a făcut pentru a atinge un anumit rezultat.

Evaluarea constă într-o caracterizare calitativă, care evidențiază ceea ce e pozitiv și care critică ceea ce este negativ doar în legătură cu ceea ce elevul ar fi în stare să realizeze. La cererea autorităților din învățământ, școala face o evaluare cantitativă, pe care o menține secretă și o oferă elevului sau părinților numai în momentul în care se încheie studiile.[1]

Școala Waldorf în România[modificare | modificare sursă]

În România, învățământul Waldorf funcționează atât ca învățământ de stat, cât și ca învățământ privat, organizat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, în baza Acordului General de Cooperare, încheiat în anul 1996 cu Federația Waldorf România(FWR), fiind o alternativă la sistemul tradițional de învățământ.[13]

Federația Waldorf asigură calitatea învățământului Waldorf din România prin monitorizare la nivelul fiecărei instituții acreditate de această federație, precum și prin organizarea periodică a unor cursuri care duc la îmbunătățirea demersului pedagogic. Academia de vară Waldorf  și activitățile de pregătire continue oferă cadrelor didactice formarea unor abilități necesare pentru obținerea avizelor care le permit să predea în cadrul acestei forme alternative de învățământ.[14]

În prezent în România există 39 de școli Waldorf, care se împart în grădinițe, școli primare, gimnaziale și liceale. Orașele în care se găsesc școli de tip Waldorf sunt: Timișoara, Alba Iulia, Baia Mare, Bistrița, Cluj-Napoca, Buzău, București și Târgu Mureș fiind cele mai importante.[15]

Percepție publică[modificare | modificare sursă]

Una dintre criticile frecvente este că școlile Waldorf predau pseudoștiință în loc de știință.[16]

Altă critică este că ele predau Vechiul Testament ca și cum ar fi istorie reală.[17]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Frans Carlgren, „Educație pentru libertate", Triade, Cluj-Napoca, 1994
  • Rudolf Steiner, „Antropologia generală ca bază a pedagogiei", Triade, Cluj-Napoca, 1998
  • Mușata Bocoș, Dana Jucan, „Teoria și metodologia instruirii și Teoria și metodologia evaluării. Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor”, ed. a III-a, Paralela 45, Pitești, 2008, pag. 76-77
  • Rudolf Lanz, „Pedagogia Waldorf. Un drum către un învățământ mai uman", ed. Didactică și Pedagogică, 1994

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Mușata Bocoș, Dana Jucan (). „Teoria și metodologia instruirii și Teoria și metodologia evaluării. Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor”, ed. a III-a. Paralela 45. p. 76-77. 
  2. ^ a b Laura G. „Istoria sistemului Waldorf”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Staudenmaier 2014, p. 111.
  4. ^ Staudenmaier, Peter (). Between Occultism and Nazism: Anthroposophy and the Politics of Race in the Fascist Era. Aries Book Series. Brill. p. 214. ISBN 978-90-04-27015-2. Accesat în . 
  5. ^ a b Rieppel, Olivier (). Phylogenetic Systematics: Haeckel to Hennig. CRC Press. p. 246. ISBN 978-1-4987-5489-7. Accesat în . Although in his reply, Himmler pretended to share Astel's assessment of anthroposophy as a dangerous movement, he admitted to be unable to do anything about the school of Rudolf Steiner because Rudolf Hess supported and protected it. 
  6. ^ Douglas-Hamilton, James (). „1 Turmoil at the Dictator's Court: 11 May 1941”. The Truth About Rudolf Hess. Mainstream Publishing. p. unpaginated. ISBN 978-1-78057-791-3. Accesat în . Organisations which Hess had supported, such as the Rudolf Steiner schools, were closed down. 
  7. ^ Tucker, S.D. (). False Economies: The Strangest, Least Successful and Most Audacious Financial Follies, Plans and Crazes of All Time. Amberley Publishing. p. 165. ISBN 978-1-4456-7235-9. Accesat în . according to Deputy Führer Rudolf Hess (1894-1987), those sceptics who criticised biodynamic methods on scientific grounds were just 'carrying out a kind of witch-trial' against Steiner's followers. 
  8. ^ Priestman, Karen (). Illusion of Coexistence: The Waldorf Schools in the Third Reich, 1933–1941 (PhD dissertation). Wilfrid Laurier University. ISBN 978-0-494-54260-6. Accesat în . 
  9. ^ Mușata Bocoș, Dana Jucan (). „Teoria și metodologia instruirii și Teoria și metodologia evaluării. Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor”, ed. a III-a. Paralela 45. p. 77. 
  10. ^ Adams, Richard (). „Ofsted asks government to look closely at Steiner schools in England”. the Guardian. Accesat în . 
  11. ^ a b Steiner, Rudolf (). The Kingdom of Childhood: Lecture 2 of 7. Works. SteinerBooks, Anthroposophic Press. pp. 16–17. ISBN 978-0-88010-770-9. Accesat în . People will object that the children then learn to read and write too late. This is said only because it is not known today how harmful it is when the children learn to read and write too soon. It is a very bad thing to be able to write early. Reading and writing as we have them today are really not suited to the human being till a later age – the eleventh or twelfth year – and the more a child is blessed with not being able to read and write well before this age, the better it is for the later years of life. A child who cannot write properly at thirteen or fourteen (I can speak out of my own experience because I could not do it at that age) is not so hindered for later spiritual development as one who early, at seven or eight years, can already read and write perfectly. 
  12. ^ a b „Lecture II - GA 311. The Kingdom of Childhood (1982)”. Rudolf Steiner Archive. . Accesat în . People will object that the children then learn to read and write too late. This is only said because it is not known today how harmful it is when the children learn to read and write too soon. It is a very bad thing to be able to write early. Reading and Writing as we have them today are really not suited to the human being till a later age, in the eleventh or twelfth year, and the more one is blessed with not being able to read and write well before this age, the better it is for the later years of life. A child who cannot write properly at thirteen or fourteen (I can speak out of my own experience because I could not do it at that age) is not so hindered for later spiritual development as one who early, at seven or eight years, can already read and write perfectly. These are things which the teacher must notice.
    Oamenii vor obiecta că atunci copiii învață să citească și să scrie prea târziu. Acest lucru se spune doar pentru că nu se știe astăzi cât de nociv este atunci când copiii învață să scrie și să citească prea devreme. Este un lucru foarte rău să poți scrie devreme. Citirea și scrierea așa cum le avem astăzi nu sunt într-adevăr potrivite ființei umane până la o vârstă mai târzie, în al unsprezecelea sau al doisprezecelea an, și cu cât cineva este mai binecuvântat că nu poate să citească și să scrie cu mult înainte de această vârstă, cu atât mai bine este este pentru ultimii ani de viață. Un copil care nu poate scrie corect la treisprezece sau paisprezece ani (pot vorbi din propria mea experiență pentru că nu puteam să o fac la acea vârstă) nu este atât de împiedicat pentru dezvoltarea spirituală ulterioară, precum cel care devreme, la șapte sau opt ani, poate deja citi și scrie perfect. Acestea sunt lucruri pe care profesorul trebuie să le observe.     
  13. ^ Vifor Rotar (). „Școala Waldorf s-ar putea reînființa la Brașov”. Infobrasov.net - Ziarul brasovenilor de pretutindeni. Accesat în . 
  14. ^ Federația Waldorf din România. „Federația Waldorf în România. Despre noi”. Accesat în . 
  15. ^ Federația Waldorf din România. „Rețeaua școlară”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Schools of pseudoscience pose a serious threat to education”. the Guardian. . Accesat în . 
  17. ^ Frisk, Liselotte (). „The Anthroposophical movement and the Waldorf educational system”. În Cusack, Carole M.; Norman, Alex. Handbook of New Religions and Cultural Production. Brill Handbooks on Contemporary Religion. Brill. p. 204 fn. 10, 208. ISBN 978-90-04-22187-1. Accesat în . Thus my conclusion is that it is quite uncontroversial to see Anthroposophy as a whole as a religious movement, in the conventional use of the term, although it is not an emic term used by Anthroposophists themselves. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pedagogie_Waldorf&oldid=16223089