Pál Teleki

Pál Janos Ede Teleki, conte de Szék

Pál Teleki
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Budapesta, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Budapesta, Regatul Ungariei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatGödöllő Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere (plagă împușcată[*]) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJohanna Bissingen-Nippenburg
Cetățenie Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiegeograf
diplomat
politician Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBudapesta Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4]
limba germană[4]
limba italiană[4]
limba maghiară[4] Modificați la Wikidata
Prim-ministrul Ungariei
În funcție
19 iulie 1920 – 14 aprilie 1921
Precedat deSándor Simonyi-Semadam
Succedat deIstván Bethlen
În funcție
16 februarie 1939 – 3 aprilie 1941
Precedat deBéla Imrédy
Succedat deLászló Bárdossy

PremiiGroßkreuz des königlich ungarischen Sankt Stephans-Ordens[*][[Großkreuz des königlich ungarischen Sankt Stephans-Ordens (1st class of the Order of Saint Stephen of Hungary)|​]]
Ordinul de Merit al Republicii Polone în grad de comandor cu stea[*] ()
Eesti Punase Risti I klassi teenetemärk[*][[Eesti Punase Risti I klassi teenetemärk |​]]
Ordinul Sfântul Ștefan al Ungariei ()
Partid politicMÉP
Alma materUniversitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta ()
Semnătură

Pál Teleki (n. , Budapesta, Austro-Ungaria – d. , Budapesta, Regatul Ungariei) a fost un geograf și politician maghiar, descendent al familiei Teleki din Transilvania.

A fost prim-ministru al Ungariei din 1920 până în 1921 și din 1939 până în 1941. A fost cunoscut ca expert în geografie, a fost membru al Academiei Maghiare de Științe și șeful organizației maghiare de cercetași Magyar Cserkészszövetség.

Tatăl său, Géza Teleki (1843-1913), originar din Dej, a fost scriitor și politician, pentru scurt timp ministru de interne. Mama sa a fost Irén Muráti (Muratisz) (1852-1941), fiica unui negustor grec.

Prima guvernare[modificare | modificare sursă]

În 25 iulie 1920 guvernatorul Miklós Horthy l-a desemnat prim-ministru. În afară de această funcție, mai era și ministru al minorităților. La 14 aprilie 1921, după negocieri eșuate cu Carol al IV-lea, și-a dat demisia.

Acuzațiile de antisemitism[modificare | modificare sursă]

În 1920 Teleki a inițiat 12 legi antievreiești, începând cu „numerus clausus” (număr limitat). În 1928 István Bethlen (pe atunci Bethlen era prim-ministru după demisia lui Teleki din 1921) a vrut să modifice legile antievreiești, iar Teleki era foarte revoltat și a făcut tot ce sa poate pentru a se opune modificărilor. În 1939 Teleki a scris preambulul celei de-a doua legi antievreiești și a planificat a treia lege antievreiască în 1940. El a și semnat 52 de decrete antisemite, iar membrii guvernului său au emis alte 56 de decrete antievreiești. În 1940, în timpul guvernării sale, liderul nazist al Partidului Crucilor cu Săgeți, Ferenc Szálasi, a fost amnistiat, iar astfel mișcarea nazistă s-a întărit. În octombrie 1940 a permis trecerea tancurilor germane prin Ungaria spre România.

La 5 noiembrie 1940 Pál Teleki s-a întâlnit cu Adolf Hitler în Germania și a ridicat problema evreilor din Europa, propunându-i lui Hitler deportarea evreilor din Europa după încheierea războiului.

Documentul "Numerus Clausus" semnat de Horthy István și Teleki Pál, pe data de 24 septembrie 1920.

A doua guvernare[modificare | modificare sursă]

În 1938 Teleki a revenit în politică, mai întâi ca ministru al culturii. Teleki a fost unul dintre reprezentanții delegației Ungariei la Dictatul de la Viena.

Pe 12 decembrie 1940 a semnat la Belgrad tratatul de prietenie cu Iugoslavia. Întrucât pe 2 aprilie 1941 amiralul Miklos Horthy a permis ca trupele germane să treacă prin Ungaria spre Iugoslavia, Teleki a considerat acest fapt drept o încălcare a cuvântului dat și s-a sinucis în ziua următoare.

Facsimil al notei de sinucidere a lui Pál Teleki

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Pál Teleki”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Pal, Count Teleki, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în