Olga Porumbaru

Olga Porumbaru
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (91 de ani) Modificați la Wikidata
Rockland⁠(d), New York, SUA Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațieartist vizual[*]
actriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba engleză Modificați la Wikidata

Olga Porumbaru (n. 21 martie 1919, București – d. 23 decembrie 2010, Rockland, New York, Statele Unite ale Americii) a fost o actriță și artist plastic de origine română care a trăit în Statele Unite.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Olga Porumbaru a fost strănepoată a generalului Magheru și nepoată a geologului Radu Porumbaru, primul român care a cucerit vârful Mont Blanc în 1877. A fost prima soție a sculptorului Constantin Baraschi.

Educație[modificare | modificare sursă]

A absolvit școala de balet a Floriei Capsali, apoi Academia de Belle Arte de la București, unde i-a avut profesori pe Francisc Șirato, Camil Ressu, Jean Steriadi, Cornel Medrea și Constantin Baraschi. A urmat în paralel cursuri de filosofie la Universitatea din București, apoi specializare la Universitatea Rudolf Steiner din New York.

Activitate[modificare | modificare sursă]

În 1939 a jucat în melodrama Se aprind făcliile, în regia lui Ion Șahighian, alături de actorii George Vraca și Costache Antoniu.[3][4]

A plecat din România în 1969, la New York, apoi din 1996, la Rockland. A făcut sculptură (mai ales în România, pentru amenajarea reședințelor președintelui țării și sediului guvernului, a unor hoteluri de pe litoral)[5], pictură, tapiserie, vitralii, ceramică, decorație interioară, mai ales la New York unde, împreună cu fiul, Anton Barasehi, a înființat Enviromental Art prin care s-au amenajat sute de hectare în Las Palmas del Mar și Puerto Rico.

A realizat în Emiratele Arabe Unite (Kuweit) timp de 9 ani, toată arhitectura de interior a noilor clădiri (palate, complexe comerciale), Ambasada Kuweitului în Indonezia, aceea care a inspirat și arhitectura Palatului Parlamentului din București.

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost membru de onoare al Academiei Româno-Americane.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Olga Porumbaru, Benezit Dictionary of Artists 
  2. ^ Dicționarul sculptorilor din România, secolele XIX–XX, vol. II, lit. H – Z
  3. ^ „Sculptura”. www.sculpture.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ SA, Imedia Plus Group. „Filme cu Olga Porumbaru - CineMagia.ro”. Cinemagia. 
  5. ^ „Micile plăceri și marile case ale dictatorilor moderni – Ceaușescu vs Ianukovici”. Contributors.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Ecaterina Taralunga. „Enciclopedia identitatii romanesti. Personalitati” – via Internet Archive. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]