Nikola Ivanov

Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Ivanov.

Pentru fotbalistul cu același nume, vedeți Nikola Ivanov (fotbalist).

Date personale
Nikola Ivanov

Născut	2/14 martie 1861^[1] Kalofer, Imperiul Otoman
Decedat	10 septembrie 1940 (79 de ani)^[1] Sofia, Regatul Bulgariei
Cetățenie	Bulgaria
Religie	creștinism ortodox[*]
Ocupație	ofițer militar
Limbi vorbite	limba bulgară
Studii	Universitatea Militară Națională Vasil Levski[] Naționalna Aprilovska gimnazia[]
Activitate
Ramura	Forțele Terestre Bulgare
Gradul	general
Bătălii / Războaie	Războiul sârbo-bulgar Primul Război Balcanic Al Doilea Război Balcanic
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul „Sfânta Ana”, clasa I[] Komtur mit Stern des Franz-Joseph-Ordens[]
Modifică date / text

Nikola Ivanov (bulgară Никола Иванов, n. 2/14 martie 1861, Kalofer, Imperiul Otoman – d. 10 septembrie 1940, Sofia, Regatul Bulgariei) a fost un general bulgar. Este cunoscut pentru capturarea Adrianopolului în Primul Război Balcanic.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Nikola Ivanov s-a născut la 2 martie 1861 în Kalofer. A studiat la Liceul Național Aprilov în Gabrovo și apoi în liceul imperial Galasaray din Istanbul (1875-1877). A participat la Războiul Ruso-Turc (1877–1878) ca voluntar. După război, a rămas pentru o perioadă scurtă de timp în Plovdiv, înainte de a merge la Școala Militară din Sofia în 1878, pe care a absolvit-o în anul următor. La 22 mai 1879 a fost promovat la gradul de locotenent. În același an, a fost numit în miliția Rumeliei Orientale ca ofițer de juniori și a servit în compania 1 și 2 Plovdiv. La 9 februarie 1881 a fost promovat la gradul de prim locotenent.

A participat la Unificarea Bulgariei. La 9 septembrie 1885 a fost promovat drept căpitan și cu ordinul nr. 4 a fost numit pentru comandantul detașamentului Tarnovo-Seymen în aceeași zi.

Războiul sârbo-bulgar[modificare | modificare sursă]

În timpul Războiului sârbo-bulgar din 1885, Ivanov a lucrat pentru șeful Coloanei Centrale a Detașamentului de Vest. A participat la Bătălia de la Pirot în 14-15 noiembrie.

După război, în 1886, a fost numit adjutant al Cneazului Alexandru I, după care a devenit șef al Departamentului de Inspecție al Clădirilor din Ministerul Apărării. La 1 aprilie 1887 a fost avansat la funcția de maior. În 1888 a fost comandant al Regimentului 10 infanterie, în 1889 a fost șef de personal al Brigăzii a 4-a și în 1890 a Regimentului 4 Cavalerie. La 2 august a fost promovat la gradul de locotenent-colonel. După aceea, a fost asistent al șefului Cartierului General al Armatei (1891-1894) și apoi șef al Cartierului General (1894-1896). La 2 august 1895 a fost promovat la rangul de colonel. Între 17 noiembrie și 29 noiembrie 1896 s-a ocupat temporar de Ministerul Apărării.

Nikola Ivanov a fost ministru al Apărării în Guvernul Konstantin Stoilov (1896-1899), a comandat a 4-a Divizie de infanterie preslavă (1899–1903) și a 2-a Divizie de infanterie tracică (1903–1907). La 15 noiembrie 1900 a fost promovat la gradul de general-maior. Din 1907 a fost numit șef al celei de-a doua regiuni de inspecție militară.

Pentru a sărbători 25 de ani de la sosirea sa în Bulgaria, țarul Ferdinand a promovat șase generali maiori în gradul de general-locotenent la 2 august 1912, iar Ivanov a fost unul dintre ei. Aceasta a fost prima dată în al treilea Regat Bulgar, când acest rang a fost acordat ofițerilor activi.^[2]

Războaiele Balcanice[modificare | modificare sursă]

În timpul Primului Război Balcanic, generalul Ivanov a condus a doua Armată între septembrie 1912 și iulie 1913. Acesta a fost la conducerea asediului și capturării Adrianopolului.

În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic din 1913 Armata a 2-a, depășită numeric, a condus bătălii aprige împotriva întregii armate grecești și a trebuit să se retragă după Bătălia de la Kilkis-Lahanas, iar ulterior s-a oprit și i-a înconjurat pe greci în Bătălia din Cheile Kresna. Ivanov a fost înlocuit în comanda Armatei a 2-a în iulie 1913, iar la 7 august după încetarea focului a demisionat din armată.

În timpul Primului Război Mondial, a rămas în rezervă. În acea perioadă, el a acționat ca personaj public și publicist. A fost ales ca președintele clubului ofițerilor de rezervă din Sofia. La 6 mai 1936 a fost promovat la rangul de general al infanteriei.

Generalul Nikola Ivanov a murit la 10 septembrie 1940 la Sofia.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Ivanov, Nikola (1924). Războiul Balcanic 1912-1913 Volumul I. Sofia: Pechatnitsa na armeyskiya voenno-izsledovatelski fond.
Ivanov, Nikola (1925). Războiul Balcanic 1912-1913 Volumul II. Sofia: Pechatnitsa na armeyskiya voenno-izsledovatelski fond.

Premi câștigate[modificare | modificare sursă]

Printre medaliile, ordinele și premiile câștigate de generalul Ivanov se numără:

Ordinul Curajului, gradul II clasa a doua; clasa a patra
Ordinul Sfântului Alexandru, gradul I si II cu briliante
Ordinul Meritului Militar, gradul I
Ordinul Stara Planina, gradul I cu săbii - premiat postmortem pe 20 decembrie 2012^[3]
Ordinul "Sfânta Ana", clasa întâi și a patra cu briliante
Ordinul Italian al Coroanei Italiei, Mare Cruce Cavalerească
Ordinul German al Coroanei Prusace, clasa întâi
Ordinul Franz Joseph din Austro-Ungaria, clasa a doua

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b ^c ^d Nikola Ivanov, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ Славова, С., Дойнова, Ц., Балканската война през погледа на един французин - сборник от документи, София, 1977, Военно Издателство, с. 57-58
^ Указ № 436 от 20 декември 2012 г. за награждаване посмъртно с орден „Стара планина“ първа степен с мечове на генерал от пехотата Никола Иванов Иванов (Държавен вестник, брой 2, 8.1.2013, стр. 3)

Surse[modificare | modificare sursă]

Недев, С., Командването на българската войска през войните за национално обединение, София, 1993, Военноиздателски комплекс „Св. Георги Победоносец“, с. 68-69
Списание Съвременна пехота, статия Генерал от пехотата Никола Иванов, София, октомври 1940, Изд. Пехотна инспекция, стр. 44, 45
Ташев, Ташо (1999). Министрите на България 1879-1999. София: АИ „Проф. Марин Дринов“ / Изд. на МО. ISBN: 978-954-430-603-8 / ISBN: 978-954-509-191-9

Funcții politice
Predecesor: Račo Petrov	Ministerul Războiului 1896–1899	Succesor: Stefan Paprikov
Lideri militari
Predecesor: Račo Petrov	Liderul Apărării 1894–1896	Succesor: Stefan Paprikov

Acest articol biografic despre un bulgar este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!

[deb5bf04e9f4059290d71912d0f952c8-1] Nikola Ivanov, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

[2] Славова, С., Дойнова, Ц., Балканската война през погледа на един французин - сборник от документи, София, 1977, Военно Издателство, с. 57-58

[3] Указ № 436 от 20 декември 2012 г. за награждаване посмъртно с орден „Стара планина“ първа степен с мечове на генерал от пехотата Никола Иванов Иванов (Държавен вестник, брой 2, 8.1.2013, стр. 3)

[1]

[2]

[3]