Mihai Cantacuzino
| Mihail Cantacuzino (spătar) | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1640  |
| Decedat | 1716 (76 de ani) |
| Părinți | Constantin Cantacuzino (postelnic)[1] Elina Cantacuzino[1] |
| Copii | Elena 'Ilinca' Cantacuzino[*][1] noble Elisabeta Safta Cantacuzina[*][1] |
| Ocupație | Spătar (dregător) |
Modifică date / text  | |
Mihai Cantacuzino (cunoscut în istoriografia română drept spătarul Mihai Cantacuzino; n. 1640 – d. 1716) a fost unul dintre cei șase fii ai marelui postelnic Constantin Cantacuzino. Mihai Cantacuzino a fost mare stolnic și spătar al Țării Românești la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Împreună cu fratele său stolnicul Constantin Cantacuzino, Mihai a jucat un rol important în alegerea lui Constantin Brâncoveanu în domnie. Cei doi au exercitat o influență importantă asupra politicii lui Brâncoveanu, până când fricțiuni între cele două familii au declanșat o ruptură, în 1707. Mihai a fost înlăturat din funcția de mare spătar, pentru ca aceasta să fie încredințată ulterior totuși unui Cantacuzin.
Domnia lui Ștefan Cantacuzino, nepotul de frate al lui Mihai, a reprezentat doar o scurtă revenire a familiei Cantacuzino, episod care s-a terminat prin execuția domnului, a tatălui său (stolnicul Constantin) și a lui Mihai Cantacuzino. Spătarul Mihai Cantacuzino a lăsat în urmă un număr de ctitorii remarcabile, printre care Mănăstirea Sinaia, Mănăstirea Colțea și Biserica Fundenii Doamnei.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Este ctitorul Mănăstirii Sinaia[2], după un pelerinaj în Palestina și în peninsula Sinai.[3] În ziarul Tribuna Poporului, anul VII, nr 99, 17 iunie 1903, ce apărea la Arad, se publica următoarea informație:[4]
Mănăstirea Sinaia este zidită la 1695 de marele Spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarchul Erusalimulul și mănăstirea Buceagul. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirei, spătarul Cantacuzino, după-cum se vede din actul de fondațiune :
- „Am zidit din temelie și am înălțat un schițișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari și după-cum arată și Patriarchul Țarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul și de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei.”
Pe pisania montată pe Turnul Colței, era înscris numele ctitorului Mihai Cantacuzino:[5]
- „Această înconjurare de zid, cu toată coprinderea din temelie, s-au zidit de dumnealui jupân Mihai Spătarul Cantacuzino, carele fiind coprins de dumnezeiască râvnă, toate acestea foarte înfrumusețate a făcut precum se vede, pentru mărirea și slava iui Dumnezeu și pentru veșnica pomenire a dumnealui și a tot neamul dumnealui și s-au săvârșit în zilele luminatului Domn a toată Țara Românească, Io Ștefan Vodă Cantacuzino, fiind Arhiereu - Mitropolit prea sfințitul părinte Antim în anul 1715.”
-
Statuia spătarului, opera lui Karl Storck, 1869, marmură de Carara, Bd. Brătianu I.C. nr. 1, sect. 3, în curtea Spitalului Colțea, București, cod LMI 41D0022 -
Bust ridicat la Slănic cu următorul text pe placa explicativă:
Spătarul Mihai Cantacuzino 1650-1715. -
Maria, soția sa, portret de Theodor Aman
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Genealogics
- ^ Chirulescu, Marian; Popescu, Paul D.; Radu, Mihaela (). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint, Ploiești. p. 103.
- ^ Familia Cantacuzino [1]
- ^ Ziarul Tribuna Poporului, anul VII, nr 99, 17 iunie 1903
- ^ Emanuel Bădescu: Turnul Colței, o obsesie