Micaela Ghițescu
| Micaela Ghițescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  București, România |
| Decedată | (87 de ani)[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | filologă[*] traducătoare |
| Limbi vorbite | limba română[2] |
Modifică date / text  | |
Micaela-Alexandra Ghițescu (n. , București, România – d. [1]) a fost o traducătoare română.
Familia și studiile[modificare | modificare sursă]
A fost fiica chirurgului Constantin Ghițescu și a Mariei-Eliza (n. Papacostea). A efectuat studiile la Liceul „Carmen Sylva” și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București (1937-1949). A urmat cursurile Facultății de Filologie, secția limba și literatura franceză (1949-1952, 1955-1957).
Detenția[modificare | modificare sursă]
În perioada 1952-1955 a fost arestată sub acuzația de spionaj în favoarea Franței.
Activitatea literară[modificare | modificare sursă]
A tradus în special în și din limba portugheză. Este și autoarea unor dicționare spaniole și portugheze.
Din 2003 a fost redactor-șef al revistei Memoria - revista gândirii arestate.[3]
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[4]
- Ordinul Infantelui Dom Enrique (Ordem do Infante D. Henrique) în grad de Mare Ofițer (2015) pentru activitatea de promovare a culturii portugheze, conferit de președintele Portugaliei Aníbal Cavaco Silva[5]
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- 1964: Mică gramatică portugheză (București);
- 1976: Dicționar spaniol - român (București);
- 1976: Dicționar român - spaniol (București);
- 1980: Dicționar de proverbe spaniol-portughez-român;
- 2012: Între uitare și memorie, memorii în care relatează perioada petrecută ca deținută politică, Humanitas
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- 1968: Eça de Queirós, Crima părintelui Amaro;
- 1970: Fernando Namora, Casa vagabonzilor, Minele din San Francisco;
- 1972: Eça de Queirós, Relicva.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b A murit traducătoarea Micaela Ghițescu, AGERPRES, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ „«Am fredonat Oda Bucuriei când a murit Stalin» (Micaela Ghițescu)”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, e) 17.
- ^ Presidente Cavaco Silva homenageou tradutores e editores romenos dedicados à língua e cultura portuguesas
