Mato Grosso
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Statul Mato Grosso | |||
| Estado de Mato Grosso | |||
| — Unitate federativă a Braziliei — | |||
 | |||
| |||
 Statul Mato Grosso (Brazilia) Poziția geografică în Brazilia | |||
| Coordonate: 12°50′00″S 56°19′00″W / 12.833333333333°S 56.316666666667°V | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Brazilia | ||
| Regiune | Centru-Vest | ||
| Mezoregiuni | 5 | ||
| Microregiuni | 22 | ||
| Municipii | 141 | ||
| Atestare |  | ||
| Reședință | Cuiabá | ||
| Guvernare | |||
| - Guvernator | Mauro Mendes[*] (Democratas[*], ) | ||
| Suprafață | |||
| - Stat | 903.357,91 km² | ||
| Altitudine | 408 m.d.m. | ||
| Populație (2007) | |||
| - Stat | 2.854.456 locuitori | ||
| - Densitate | 2,6 loc./km² | ||
| Fus orar | UTC−4 | ||
| Cod poștal | 78000-000 по 78890-000 | ||
| Imn | Imnul Mato Grosso | ||
| Prezență online | |||
| Portalul Statului Mato Grosso OpenStreetMap relation | |||
 | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Mato Grosso (AFI ['matu 'gɾosu], numele însemnând „hățiș des”) este una dintre cele 27 de unități federative ale Braziliei. Capitala statului este orașul Cuiabá. Se învecinează cu unitățile federative Mato Grosso do Sul la sud, Goiás și Tocantins la est, Pará și Amazonas la nord și Rondônia și Bolivia la vest. În 2007 avea o populație de 2.854.456 de locuitori și suprafață de 903.357,91 km², fiind împărțit în 5 mezoregiuni, 22 de microregiuni și 141 de municipii.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Prin Tratatul de la Tordesillas (7 iunie 1494), zona aparținea Spaniei. Iezuiții, serviciu al spaniolilor, au creat primele nuclee, de unde au foști expulzați bandeirantes paulistas în 1680 deși prezența spaniolă persista în Itatín. În 1718, descoperirea aurului a accelerat ocupația. În 1748, pentru a garanta noua frontieră, Portugalia a creat căpitănia de Mato Grosso și acolo a construit sistem un eficient de apărare.
Prin tratatele de Madrid (1750) și San Ildefonso (1777), Spania și Portugalia au stabilit noile frontiere. Producția aurului a început să aibă loc la începutul secolului al XIX-lea. În 1901, a avut loc o mișcare separatistă care a fostă controlată temporar.
În 1917, situația s-a agravatat, provocând intervenția federală. Cu sosirea colectorilor de cauciuc, crescătorii de animale și exploratorii de mineree, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, statul și-a reluat dezvoltarea.
Economie[modificare | modificare sursă]
.jpg)
Economialui se bazează în Industria extractivă (lemn, cauciuc); în cea agricultură (trestie de zahăr, soia, orez, porumb); în cresterea bovinelor și avicultura; în mineritul (calcar și aur); și în industria metalurgică și alimentară.
