Matei Pavel Haiducu

Matei Pavel Haiducu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani) Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (ciroză) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiespion Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Matei Pavel Haiducu (n. Matei Pavel Hirsch, n. , București, România – d. ) a fost un agent secret din România, care a aparținut de „Direcția Informații Externe” a Securității. A dezertat în Franța în 1981.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la București iar tatăl său, Ludovic Hirsch (1919 - 1961), a fost ofițer de Securitate.[1]

Începând din 1975 a locuit în Franța sub pretextul de a fi refugiat politic,[2] dar, de fapt, el activa ca spion român, în special în domeniul tehnologiei nucleare.[3] În 13 ianuarie 1981 Haiducu a primit un ordin de la șeful său, generalul Nicolae Pleșiță, să-i asasineze pe Virgil Tănase și Paul Goma, doi disidenți români care trăiau în Franța.[3][4] Dar în loc să îndeplinească misiunea, Haiducu s-a predat serviciului de contraspionaj francez, împreună cu care s-a prefăcut că atentează la viața lui Goma la o recepție ținută la 18 mai 1982 la Hôtel Concorde La fayette din Paris cu o băutură otrăvită (dar, băutura otrăvită a fost vărsată ca din greșeală de către o „invitată neatentă”, care era de fapt o agentă a serviciului de contraspionaj francez) și a simulat o răpire și asasinare a lui Tănase, când martori l-au văzut pe Tănase la data de 20 mai 1982 fiind urcat fără voia sa într-un automobil.[4]

Președintele Franței, François Mitterrand, a fost complice al acestui plan.[3][4] La data de 9 iunie 1982 Mitterand a ținut o conferință de presă la care l-a atacat pe președintele român Nicolae Ceaușescu pentru acest caz și și-a amânat vizita oficială planificată în România pentru luna septembrie. Haiducu s-a întors în România, unde a raportat că misunea a fost îndeplinită, lucru pentru care a fost decorat cu ordinul „Steaua României” și felicitat personal de către Nicolae Ceaușescu la vila de vară a acestuia de la Neptun.[2] A reușit să își ducă familia în Franța înainte ca adevărul să iasă la suprafață. În tot acest timp, Tănase a stat ascuns undeva în regiunea Bretania din nord-vestul Franței.[4] Haiducu a fost condamnat la moarte în absență și i s-a confiscat toată averea.[5] La 31 august 1982 Haiducu a ținut o conferință de presă la sediul revistei „Actuel“ împreună cu Paul Goma și Virgil Tănase, unde a descris misiunea.[2]

Haiducu a continuat să trăiască în Franța sub numele de Mathieu Forestier,[6] căsătorindu-se cu o franțuzoaică cu care a avut doi copii. În 1984 Haiducu a publicat o carte (J'ai Refusé De Tuer — „Am refuzat să ucid”) cu detalii despre acest caz.

A decedat în 1998.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Liviu Tofan (), A patra ipoteză: anchetă despre o uluitoare afacere de spionaj, Polirom 
  2. ^ a b c „Ceaușescu‑Mitterrand, război cu spioni”. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
  3. ^ a b c Anneli Meier, "Tănase's Reappearance — Facts, Findings, And Hypotheses"[nefuncțională], Radio Europa Liberă Background Reports, 12 septembrie 1982 (la Open Society Archives)
  4. ^ a b c d "Rumanian Sting" Arhivat în , la Wayback Machine., in Time, 13 septembrie 1982
  5. ^ "Dezbatere - Defectorii români, eroi sau trădători?" ("Debate - the Romanian Defectors, Heroes or Traitors?") Arhivat în , la Wayback Machine., în Jurnalul Național, 2 martie 2005 [nefuncțională]
  6. ^ „Prinderea în „joc" a lui Mitterand”. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)