MIM-23 Hawk
| MIM-23 Hawk | |
 Un lansator cu trei rachete MIM-23 Hawk tractat de un camion dotat cu centru de distribuție a focului la parada militară de Ziua Națională a României din București (1 decembrie 2008). | |
| Tip | Sistem antiaerian sol-aer |
|---|---|
| Loc de origine |  Statele Unite |
| Istoric operațional | |
| În uz | 1960-prezent |
| Folosit de | vezi Utilizatori |
| Războaie | vezi Utilizare în luptă |
| Istoric producție | |
| Proiectant | Raytheon |
| An proiectare | 1952-1960 |
| Date generale | |
| Greutate | 590 kilograme |
| Lungime | 5,08 metri |
| Diametru | 370 mm |
| Motor | cu combustibil solid |
| Anvergură | 1,19 metri |
| Plafon | 14.000 metri |
| Viteză maximă | Mach 2,4 |
| Sistem de ghidare | autoghidare radar semiactivă |
Modifică text  | |
MIM-23 Hawk (acronim de la Homing All the Way Killer, distrugător dirijat în mod continuu pe timpul zborului) este un sistem antiaerian tactic, mobil, de rachete sol-aer cu rază medie de acțiune proiectat în Statele Unite ale Americii. Dezvoltat în anii 1950 de firma Raytheon, sistemul Hawk a fost îmbunătățit la intervale regulate de la introducerea sa în anul 1960 pentru a rămâne competitiv. Arma a fost folosită cu succes și împotriva unor rachete de croazieră sau rachete balistice tactice cu rază scurtă de acțiune.[1] În cadrul armatei americane, a fost înlocuit cu sistemul MIM-104 Patriot în 1995. Infanteria marină americană a înlocuit sistemele MIM-23 Hawk cu rachetele antiaeriene portative autoghidate cu raze infraroșii FIM-92 Stinger în anul 2002. MIM-23 Hawk s-a dovedit a fi un produs de succes,[2] fiind exportat în peste 25 de țări. Deși nu a fost folosit în luptă de Statele Unite ale Americii, sistemul are la activ peste 40 de ținte doborâte în serviciul altor țări.[3] Aproximativ 40.000 de rachete au fost fabricate în total.[4]
Componență[modificare | modificare sursă]
O baterie Hawk Phase III constă în:[5]
- Centru de distribuție a focului FDC.
- 2 radare de iluminare cu sistem opto-electronic: AN/ MPQ-61 cu HEOS.
- Radar de achiziție la joasă înălțime, 2D: AN/MPQ-62 CWAR.
- Radar de achiziție la înălțime mică și medie, 3D: AN/MPQ-64 Sentinel (include IFF).
- Sistem de lansare: 6 lansatoare M192MI (fiecare cu câte trei rachete).
- 6 generatoare MEP-816 a câte 60KW (400 Hz) fiecare.
- 12 paleți cu 36 de rachete MIM-23 în diferite configurații: CAP, EOB, IFM, MBJ, ILM.
- 3 autospeciale M-501 de încărcare-tractare a lansatoarelor.
Utilizatori[modificare | modificare sursă]
Următoarele țări aveau în dotare sisteme Hawk în anul 2010:[6]
Arabia Saudită - 128 I-Hawk MIM-23B
Bahrein - 8 I-Hawk MIM-23B
Coreea de Sud - 158 I-Hawk MIM-23B
Egipt - 78+ I-Hawk MIM-23B
Emiratele Arabe Unite
Franța - 26+ MIM-23B, I-Hawk MIM-23B (va fi desființat în 2012).
Grecia - 42 I-Hawk MIM-23B
Iordania - 24 I-Hawk MIM-23B Phase III
Iran - 150+ I-Hawk MIM-23B
Japonia - 180 I-Hawk
Kuweit - 24 I-Hawk MIM-23B Phase III
Italia - 36 MIM-23 Hawk
România - 8 Hawk PIP III, modernizate la standardul Hawk XXI în 2018.[7] Achiziționate din Olanda pentru 23,5 milioane de euro.[8]
Singapore - 18+ Hawk
Spania - 36 I-Hawk Phase III MIM-23B
Taiwan - 100 MIM-23 Hawk
Turcia - Hawk XXI[9]
Foști utilizatori[modificare | modificare sursă]
Utilizare în România[modificare | modificare sursă]
România a achiziționat din Olanda 8 sisteme I-Hawk PIP III (78 de vehicule și 213 rachete) în anul 2004 pentru suma de 23,5 milioane de euro.[10] Rachetele vor fi modernizate la standardul Hawk XXI, România fiind a doua țară după Turcia care va implementa acest program.[9] Sistemele vor înlocui vechile rachete S-75 M3 „Volhov” din dotarea Forțelor Aeriene Române. Toate sistemele Hawk au fost alocate unei structuri înființate la 1 mai 2006, denumită „Batalionul Hawk”, subordonată Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer „General Nicolae Dăscălescu”. Până în luna mai a anului 2012, sistemul Hawk nu a lansat nicio rachetă.[11] La data de 8 noiembrie 2012 au avut loc primele trageri reale cu rachetele antiaeriene Hawk în poligonul Capu Midia.[12] Exercițiul a avut loc sub supravegherea a 12 instructori din Turcia.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Top Gun. „Sistemul de rachete antiaeriene Hawk XXI”. topgunspecial.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Boyne, Walter J. (). Air Warfare: an International Encyclopedia: A-L (în engleză). ABC-CLIO. p. 429. ISBN 9781576073452.
- ^ Raytheon. „Hawk XXI”. raytheon.com (în engleză). Accesat în .
- ^ Polmar, Norman (). The U.S. nuclear arsenal: a history of weapons and delivery systems since 1945 (în engleză). Naval Institute Press. p. 20. ISBN 9781557506818. Parametru necunoscut
|coautor=ignorat (ajutor) - ^ Forțele Aeriene Române. „Sistemul Hawk XXI”. roaf.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ International Institute for Strategic Studies (). The Military Balance 2010 (în engleză). Taylor & Francis. ISBN 9781857435573.
- ^ Marc Romanych; Jacqueline Scott (). The HAWK Air Defense Missile System. Bloomsbury Publishing. p. 19. ISBN 9781472852212.
- ^ Răzvan Belciuganu (). „Nota de plată pentru integrarea în NATO”. jurnalul.ro. Accesat în .[nefuncțională]
- ^ a b Jane's Missiles and Rockets (). „Romania displays Hawk XXI launchers”. janes.com. Accesat în .[nefuncțională]
- ^ SIPRI. „Arms transfers database”. SIPRI Arms Transfers Database. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Observatorul Militar” (PDF) (Nr. 19 (1155)). Grupul de Presă Român. : 7. ISSN 1223-3641. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Biroul informare și relații publice (). „Primele trageri reale cu sistemele de rachete sol-aer HAWK”. Accesat în .[nefuncțională]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Bonds, Ray (). Illustrated Directory of Modern American Weapons (în engleză). Zenith Imprint. pp. 430–431. ISBN 9780760313466. Parametru necunoscut
|coautori=ignorat (posibil,|author=?) (ajutor)
