Lidia Hlib
 | Sunt foarte puține articole (sau chiar niciunul) care se leagă de acesta. Vă rugăm introduceți legături interne spre acest articol în articolele înrudite. |
| Lidia Hlib | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (80 de ani)  Ungheni, Iași, România |
| Cetățenie |  Republica Moldova |
| Ocupație | scriitoare de literatură pentru copii[*] scriitoare poetă dramaturgă traducătoare |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea de Stat din Moldova |
Modifică date / text  | |
Lidia Hlib (nume complet Elisabeta Lidia Hlib; n. , Ungheni, Iași, România) este o prozatoare și poetă din Republica Moldova.
A făcut studii în filologie la Universitatea de Stat din Moldova, absolvindu-le în 1965.[1] Imediat după universitate, a fost profesoară de limba română la Școala nr. 1 din Cărpineni, Hîncești timp de un an. A urmat o perioadă în care a fost regizoare la redacția literară a televiziunii de stat (actualmente TeleRadio Moldova), apoi redactoare la teatrul televizat „Prichindel”. A fost secretar literar la Teatrul „Licurici”, cât și coordonator la Editura Uniunii Scriitorilor (1989–1992) și la Editura „Iulian”. A colaborat la revista „Steluța” (azi „Alunelul”). În 2014, activa la Editura „Silvius Libris”.[2]
Debutul literar l-a avut în anul 1967, când a publicat în revista „Moldova” miniatura pentru copii Micuța. A continuat să scrie, publicând nuvele în culegerea Dintre sute de catarge (1984), cât și proză satirică și epigrame. A publicat volumele de povestiri:[2]
- Stăpâna lunilor de vară (1982)
- Regina nopții (1985)
- Fetița din televizor (1988)
- Zâna celor micuți (1990)
- Povestea licuriciului (1995)
- Legenda Mării Negre (1996)
- Floarea cu mii de petale (1998)
- Migo-Flamingo (2002)
- Ciocârlia și elfii (2005)
- Surpriza lui Moș Crăciun (2012)
A compus piesele pentru copii Fetița cu daruri (1990) pentru teatrul „Luceafărul” și Aventurile lui Istețel și Tărcățel (1991).[1] De asemenea, a tradus din rusă pentru copii, inclusiv Aventurile lui Buratino(d) de Alexei Tolstoi. A semnat scenariul pentru filmul televizat Ceramica din Ungheni (1987).[2]
Lidia Hlib are calități de graficiană, obișnuind să își ilustreze singură unele scrieri. La aniversarea a 60 de ani de la naștere, a organizat două expoziții de artă grafică la Muzeul de Literatură Română „Mihail Kogălniceanu”: „Chemarea infinitului” și „Vibrații noi”. Este o activistă în probleme ecologice; a publicat cartea Pădurea, rădăcina sufletului și scrie regulat în reviste ecologiste.[2]
Este membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1987.[1] Printre premiile primite se numără:[2]
- 1986: Premiul Comitetului de Stat pentru Edituri, Poligrafie și Comerțul cu Cărți al RSSM, pentru cartea Regina nopții
- 1992: Premiul Ministerului Culturii la Concursul de dramaturgie, pentru piesa Aventurile lui Istețel și Tărcățel
- 1999: Diploma Salonului Internațional de Carte pentru Copii, ediția a III-a, pentru cartea Floarea cu mii de petale
- 2008: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumele Regina nopții și Zâna celor micuți
Activitatea sa literară este remarcată de criticii din România și Republica Moldova. Ion Ciocanu spunea următoarele:
„Lidia Hlib posedă harul de a izvodi basme incitante pentru copiii dornici de a se antrena în savurarea subiectelor originale și captivante, pe măsura înțelegerii lor (...). Caracterul atractiv, captivant al narațiunii, spontaneitatea expresiei, dezinvoltura depănării subiectului – fac cinste Lidiei Hlib.”—Ion Ciocanu[3]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Colesnic & Gherman 2000.
- ^ a b c d e „Scriitorii Moldovei – copiilor. Elisabeta Lidia Hlib” (PDF). Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă”. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Ciocanu, Ion (). „Articole, cronici, portrete și medalioane literare. Eseuri răzlețe”. Chișinău: 210–213.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Colesnic, Iurie; Gherman, Victor (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. p. 136.