Leo Strauss
| Leo Strauss | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][3][4][5]  Kirchhain, Hessa, Germania[6] |
| Decedat | (74 de ani)[1][3][4][5] Annapolis, Maryland, SUA[7] |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii Germania |
| Etnie | germani americani[*] |
| Religie | iudaism ortodox |
| Ocupație | politician politolog[*] filozof cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba engleză[8][9] limba germană[9] limba franceză |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Hamburg Universitatea din Freiburg Universitatea din Marburg Universitatea Columbia Gymnasium Philippinum[*] |
| Organizație | Universitatea din Chicago Universitatea Cambridge New School[*] Universitatea Columbia Hamilton College[*] Claremont McKenna College[*] St. John's College[*] Universitatea Ebraică din Ierusalim |
| Influențat de | Platon, Martin Heidegger[2], Baruch Spinoza, Alexandre Kojève, Zeev Jabotinski |
| Premii | Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*] |
| Profesor pentru | Pierre Hassner[*] |
Modifică date / text  | |
Leo Strauss (n. 20 septembrie 1899 Kirchhain, Hessen-Nassau, Prusia – d. 18 octombrie 1973 Annapolis, Maryland, Statele Unite) a fost un filozof politic specializat în filozofia politică clasică. S-a născut în Germania din părinți evrei și mai târziu a emigrat în Statele Unite. El a petrecut cea mai mare parte din cariera sa ca profesor de științe politice la Universitatea din Chicago, unde a predat mai multor generații de studenți și a publicat cincisprezece cărți.
Inițial instruit în tradiția neokantiană cu Ernst Cassirer și familiarizat cu fenomenologi, cum ar fi Edmund Husserl și Martin Heidegger, Strauss s-a concentrat mai târziu asupra cercetărilor privind textele grecești ale lui Platon și Aristotel, a încurajând aplicarea ideilor lor în teoria politicii contemporane.
Shadia Drury a enunțat o teză de teoria conspirației, considerându-l pe Strauss drept adeptul unor teorii nedemocratice.[10] Această teză l-a inspirat pe Lyndon H. LaRouche să-l considere pe Strauss (care era evreu!) drept apostol al „teoreticienilor nazismului” Nietzsche, Heidegger și Schmitt în SUA, creierul unei monstruoase conspirații împotriva democrației americane.[10] Această teză a fost popularizată prin filmul The Power of Nightmares produs de Adam Curtis pentru BBC, conform căruia războaiele pornite de George W. Bush ar fi o mașinație ocultă a neoconservatorilor.[11] Filmul face o paralelă între neoconservatori și islamiștii radicali, prezentați drept frați ideologici aflați într-un conflict fratricid, adepții lui Strauss persecutându-i pe adepții lui Qutb deși Strauss și Qutb ar fi în esență două spirite gemene.
Conform lui Steven B. Smith, Leo Strauss nu a fost activ politic, nu ar fi susținut neoconservatorismul (dacă l-ar fi cunoscut), nu a susținut imperialismul și era sceptic în ce privește filosofiile politice.[12] Conform lui Smith, trei teme ale lui Strauss au fost dezvoltate de neoconservatori, și anume: importanța omului de stat, uzul înșelăciunii de către politicieni și rolul religiei în viața politică.[12]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Leo Strauss”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Stanford Encyclopedia of Phylosophy
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Leo Strauss, SNAC, accesat în
- ^ a b Leo Strauss, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ „Leo Strauss”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Leo Strauss”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Zuckert, Catherine H.; Zuckert, Michael P. (). „Introduction. Mr. Strauss goes to Washington”. The Truth about Leo Strauss (în engleză). Chicago: The University of Chicago Press. p. 16. ISBN 978-0-226-99332-9 Verificați valoarea
|isbn=: checksum (ajutor). Accesat în . - ^ en Adam Curtis, The Power of Nightmares, BBC, 2004.
- ^ a b Steven B. Smith Reading Leo Strauss: Politics, Philosophy, Judaism C-SPAN.
