Județul Lăpușna (interbelic)

Pentru județul omonim existent pe parcursul anilor 1998–2003 în Republica Moldova, vedeți Județul Lăpușna (Republica Moldova).

Județul Lăpușna


stemă	amplasare

Provincie:

Basarabia

Reședința:

Chișinău

Populație:
•Total 1930:

Locul
419.621 loc.

Suprafață:
•Total:

Locul
4.181 km²

Perioadă de existență:

'

Subdiviziuni:

cinci plăși

Județul Lăpușna a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Basarabia. Reședința județului era municipiul Chișinău.

Întindere[modificare | modificare sursă]

Clădirea Primăriei municipiului Chișinău (reședința județului Lăpușna) în perioada interbelică. Clădirea-monument istoric, situată pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 83, în Sectorul Centru, și-a păstrat destinația până în prezent.

Județul se afla în partea estică a României Mari, în centrul regiunii Basarabia. Actualmente, teritoriul județului face parte în totalitate din Republica Moldova. Se învecina la nord cu județul Orhei, la sud-est cu județul Tighina, la sud cu județul Cahul, la sud-vest cu județul Fălciu, la vest cu județul Iași, iar la nord-vest cu județul Bălți. În partea de nord-est, pe o scurtă porțiune din Nistru, județul Lăpușna avea graniță comună cu Uniunea Sovietică.

Organizare[modificare | modificare sursă]

Teritoriul județului Lăpușna era împărțit în cinci plăși:^[1]

Pe teritoriul județului se aflau două localități urbane: Chișinău (reședința județului, cu statutul de municipiu, a doua localitate ca mărime din România Mare după București) și Călărași-Târg (cu statutul de comună urbană sau oraș).

Populație[modificare | modificare sursă]

Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 419.621 de locuitori, dintre care 77,8% români, 11,9% evrei, 7,1% ruși ș.a.^[2] Din punct de vedere confesional marea majoritate era alcătuită din ortodocși (86,1%), urmați de mozaici (12,1%) ș.a.

Mediul urban[modificare | modificare sursă]

În anul 1930 populația urbană a județului era de 119.672 de locuitori, dintre care 41,2% români, 37,3% evrei, 16,6% ruși, 1,2% poloni ș.a.^[2] Din punct de vedere confesional orășenimea era formată din 58,4% ortodocși, 37,7% mozaici, 1,5% romano-catolici ș.a.