Jean Oberlé

Sunt foarte puține articole (sau chiar niciunul) care se leagă de acesta. Vă rugăm introduceți legături interne spre acest articol în articolele înrudite.

Jean Oberlé
Date personale
Născut	13 ianuarie 1900[1] Brest, Franța
Decedat	2 martie 1961 (61 de ani)[2][3][4] Paris, Franța[5]
Cetățenie	Franța[6]
Ocupație	pictor
Limbi vorbite	limba franceză[7]
Activitate
Premii	Prix Blumenthal[*][[Prix Blumenthal |​]]
Modifică date / text

Jean Oberlé (n. 13 ianuarie 1900, Brest, Franța – d. 2 martie 1961, Paris, Franța) a fost un pictor și ilustrator francez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Jean Oberlé a ilustrat peste douăzeci de cărți contemporane și a lucrat pentru diverse ziare sau reviste pariziene, inclusiv Le Crapouillot, realizând lucrări importante.

El a frecventat cercul artistic din Montparnasse în anii 1920 (Portrait par Jules Pascin, 1924), cunoscându-i pe mulți artiști ai acelei perioade. O prietenie profundă l-a legat de Max Jacob, căruia i-a pictat portretul de mai multe ori.

A obținut premiul Blumenthal în 1934.

În 1940 se afla la Broadcasting House, împreună cu Jean Marin și Paul Gordeaux, atunci când generalul de Gaulle a rostit în prezența lor apelul din 18 iunie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost unul dintre animatorii echipei France libre de la Radio Londra. A creat mai multe sloganuri, printre care celebrul: {{Citat|Radio Paris minte, Radio Paris minte, Radio Paris este german.^{[N 1]}

Ilustrator plin de fantezie și de aluzii subtile, el a fost o personalitate interesantă a perioadei postbelice.

El a fost partenerul de viață al parfumierei Germaine Cellier (ea a locuit în apartamentul lui din rue de Lille nr. 19).^[8]

Încă de la primul număr apărut pe 17 noiembrie 1945, a făcut parte din comitetul de redacție al săptămânalului Bref, creat de echipa franceză a BBC, reconstituită cu această ocazie. Fotografia lui, împreună cu cea a altor colaboratori, apare pe coperta din spate a primelor trei numere. A colaborat, de asemenea, atât ca ilustrator, cât și ca jurnalist.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Publicații[modificare | modificare sursă]

• Images anglaises, ou l'Angleterre occupée, Hachette, 1942;
• Jean Oberlé vous parle…, souvenirs de cinq années à Londres, cu șapte desene ale autorului, La Jeune Parque, 1945;
• Jean Dorville, Éditions Galerie Lucy Krohg, 1946;
• Pages choisies de Pierre Bourdan, introducere de Jean Oberlé, Magnard, 1951;
• Utrillo Montmartre, Hazan, 1956;
• La vie d'artiste (souvenirs), ilustrații ale autorului, Denoel, 1956.

Cărți ilustrate[modificare | modificare sursă]

• Renée Dunan, Le Prix Lacombyne, Éditions Mornay, 1924;
• Maurice Dekobra, Les Nuits de Walpurgis, cu 12 acvaforte, Éditions Baudinière, 1926;
• René Boylesve, La Touraine, frontispiciu, Éditions Emile-Paul Frères, Portrait de la France n°4, 1926;
• Paul de Kock, La Pucelle de Belleville, MP. Trémois, Paris, 1927;
• Pierre Veber, Amour, amour,…, Les arts et le livre, 1928;
• Jean Galtier-Boissière, La Vie de garçon, cu opt acvaforte și ilustrații, Mornay, 1929;
• Jean Galtier-Boissière, La Belle Amour, Librairie Gund, 1945;
• Marcel Aymé, Traversée de Paris, ilustrații, Édition de la galerie Charpentier, Paris, 1946;
• Roger Vercel, Le Capitaine Conan, Monte-Carlo, Éditions du Livre, 1946;
• Georges Courteline, Les Linottes, Nouvelle Librairie de France, 1948;
• Vanity Fair, iunie 1932, copertă cu ilustrația lui Paul von Hindenburg.
• Coperte ale unor numeroase numere ale revistei Bref :
  • nr. 1 : Gaston Palewsky având în spate umbra generalului de Gaulle
  • nr. 3 : Maurice Schumann
  • nr. 4 : Diana and Duff Cooper, titlu în engleză, p. 2
  • nr. 8 : Generalul Lattre de Tassigny
  • nr. 29, 1 iunie 1946 : François Mauriac costumat în Don Quijote, călărind o cocotă inscripționată Figaro, lângă Georges Duhamel costumat în Sancho Panza

Teatru[modificare | modificare sursă]

Costume și decoruri

• 1945: Tartuffe de Molière, regia Marcel Herrand, Paris, théâtre des Mathurins

Lucrări în colecții publice[modificare | modificare sursă]

În Belgia

• Bruxelles, Ambasada Franței, depozitat la reprezentanța Franței la Uniunea Europeană: Marine, ulei pe pânză

În Franța

• Musée des beaux-arts de Bordeaux: Portrait du général de Montsabert, ulei pe pânză
• Musée des beaux-arts de Nantes: Le Port de Saint-Guénolé, ulei pe isorel
• Musée des beaux-arts d'Orléans: Max Jacob, ulei pe pânză
• Paris, hôtel de Matignon: La Martiniquaise, 1949, ulei pe pânză
• Paris, Musée de l'Armée: Général Juin, 1970, ulei pe pânză
• Paris, Muzeul de istorie contemporană: fond de treizeci de desene, inclusiv portrete ale unor personalități celebre
• Musée des beaux-arts de Quimper:
  • Marine en Bretagne, ulei pe isorel
  • Portrait de Max Jacob, cerneală pe hârtie

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Articole în Bref[modificare | modificare sursă]

• Note încadrate cu numele și prenumele său în numerele 1, 2, 8 ; intitulate apoi « Ceci dit », în numerele 4, 13, 11, 14, 15, 17, 18, 20, 26, 27, 29.
• Articole: « l'Assemblée Constituante » (n° 3), « Le procès de Nuremberg » (n° 6 et 7), « Alsace-Lorraine » (n° 13), « La marine française est-elle toujours vichyste ? » (n° 22), « Les derniers jours de la Constituante » (n° 25).

Omagii[modificare | modificare sursă]

În anul 2000 o stradă din Paris (rue Jean Oberlé din arondismentul 19) a primit numele lui.

Note[modificare | modificare sursă]

Note

Referințe