Irina Codreanu
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Irina Codreanu (sau Codreanu-King; n. , București, România – d. , Nogent-sur-Marne, Île-de-France, Franța) a fost o sculptoriță română.
A absolvit în 1918 Școala de Belle-Arte din București, împreună cu Dimitrie Serafim, Ipolit Strâmbulescu și Cecilia Cuțescu-Storck. În 1919 se mută la Paris. Urmează cursurile Academiei La Grande Chaumière, sub îndrumarea lui Antoine Bourdelle(d).
Între 1903-1907 a fost profesoară la Universitatea din Iași și cercetătoare la Centrul de Cercetări ale Mediului și ale Arhitecturii Rurale din Paris.
Sculptează cu preponderență în piatră. Printre cele mai reprezentative lucrări se numără Victorie (1971, bronz), Iarba (1973, granit roz), Draperie (1978, marmură de Carrara).
A fost decorată cu:
- Premiul Tinerilor Sculptori al UAP, București, 1971
- Premiul de Onoare, Saar, RFG, 1974
- Premiul Fundației Vocation, Franța, 1975
„Irina Codreanu practică un modelaj diferit care mărunțește textura și fărâmițează epiderma de parcă ar fi fost ciupită de vărsat. Nu se sfiește să-și urâțească modelele care îi pozează. Portretele acestea modelate în pământ nu sunt complezente și nici nu mai aspiră ca în portretele de inspirație brâncușiană (uneori și modelul este același ca și în cazul unor portrete ale lui Brâncuși, de exemplu Eileen) la efigii pure și esențializate”
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- George Marcu. Femei de seamă din România. De ieri și de azi, Editura Meronia, București, 2017