Hyperion (mitologie)

Hyperion
Zeul aștrilor
Civilizația	greacă
Rol	zeul cerului
Căsătorit cu	Theia
Urmași	Helios, Selena, Eos
Tată	Uranus
Mamă	Geea
Bunic	Haos^[1] Haos
Frați	Oceanus, Coeus, Crius, Iapetus și Cronos; Titanide: Theia, Rhea, Themis, Mnemosyne, Phoebe și Tethys; Ciclopii: Brontes, Steropes și Arges etc
Modifică date / text

Hyperion (limba greacă: Ὑπερίων, cel mai probabil din ὑπὲρ ἰών - cel ce se mișcă deasupra) este unul dintre cei șase titani, fiul lui Uranus și al Geei.

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Fiul lui Uranus și al Gaiei, acesta se căsători cu Theia, sau, în alte versiuni, cu Eurifassa^[2] sau Ethra.^[3] Este unul dintre titani, considerat tatăl tuturor aștrilor, dar uneori Hyperion era identificat cu soarele însuși. Cel mai adesea, era socotit tatăl lui Helios (Soarele) și a zeițelor Eos (Dimineața) și Selene (Luna).^[4]^[2]Un mit mai pragmatic, citat de Diodor din Sicilia, spune că Hyperion "a descoperit mișcarea soarelui, a lunii și a celorlalte astre", împărtășind aceste cunoștințe de observație obiectivă și celorlalți oameni. După Hesiod, Hyperion, divinitate simbolică, era fiul Cerului, tatăl Soarelui și al Lunii, un titan ucis din invidie de alți titani. După Homer, Hyperion este Soarele însuși.^[3]

Hyperion a fost unul dintre cei patru titani care îl ținu pe tatăl lor în timp ce Cronos îl castră.^[5] După războiul cu titanii, acesta a fost încuiat în Tartar alături de ceilalți titani.^[3]

Genealogie[modificare | modificare sursă]

Genealogia zeilor în mitologia greacă

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

^ titanomahie[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ ^a ^b Imnul Homeric 31 către Helios
^ ^a ^b ^c en Hyperion, cu referințe pe theoi.com
^ Hesiod, Teogonia v. 371
^ Pseudo-Apollodorus, Bibliotheca 1. 2 - 3

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Dicționar mitologic Arhivat în 22 decembrie 2011, la Wayback Machine.

[c0946f0c3f58ed3601cfc6659598d351-1] titanomahie[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[Imb-2] Imnul Homeric 31 către Helios

[The-3] Hyperion, cu referințe pe theoi.com

[4] Hesiod, Teogonia v. 371

[5] Pseudo-Apollodorus, Bibliotheca 1. 2 - 3

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]