Hiperglicemie

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Hiperglicemie
Specialitate	endocrinologie
Clasificare și resurse externe
ICD-9	790.29
ICD-11
ICD-9-CM	790.6[1]
DiseasesDB	6234
MedlinePlus	007228
MeSH ID	D006943[1]
Modifică date / text

Hiperglicemia este o stare trecătoare sau de lungă durată, caracterizată prin creșterea glicemiei peste valorile normale, mai exact prin creșterea nivelurilor de glucoză aflată în circulația sistemică.

Sunt considerate hiperglicemie valorile glicemice à jeun (pe nemâncate) care depășesc nivelul de 120 mg/dl (= g/L) (sau, în sistem internațional 6,7 mmol/L) glucoză în sânge. Aceste valori mai mari de 120 mg sunt cele care atestă medicului că pacientul are diabet.

Simptome[modificare | modificare sursă]

Un diabetic resimte hiperglicemia cronică (hiperglicemia acută nu poate fi detectată de pacient decât prin test) prin anumite stări fizice, cele mai comune fiind:

• gura uscată și nevoia acută de apă, urinatul des, chiar nocturn, de la 3-4 ori în sus pe noapte,
• scăderea în greutate fără motiv în condițiile în care glicemia nu este scăzută un timp îndelungat,
• tulburări vizuale,
• stările de vomă,
• durerile în capul pieptului,
• arsurile stomacale
• o stare în general alterată.

Cauze[modificare | modificare sursă]

Hiperglicemia este cauzată, în mare parte, de diabet zaharat și de alte afecțiuni de cauză endocrină (precum rezistența insulinică și afectarea tiroidelor, glandelor suprarenale, pancreasului sau a glandei pituitare). Totuși, mai poate fi indusă de: infecții, sepsis, encefalită, tumori cerebrale, hemoragii cerebrale, meningită, convulsii și ca urmare a unor intervenții chirurgicale prelungite/majore.^[2]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]