Heinz Politzer

Heinz Politzer
Date personale
Născut[1][2][4][5] Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria[6] Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[1][2][4] Modificați la Wikidata
Berkeley, California, SUA[7] Modificați la Wikidata
Frați și suroriKatharine Seiler[*][[Katharine Seiler |​]]  Modificați la Wikidata
Cetățenie Austria Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric literar[*]
cadru didactic universitar[*]
scriitor
critic literar[*]
jurnalist
romancier[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiPraga[8] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
StudiiBryn Mawr College[*][[Bryn Mawr College (liberal arts college in Pennsylvania, US)|​]]
PatronajUniversitatea Berkeley din California
Bryn Mawr College[*][[Bryn Mawr College (liberal arts college in Pennsylvania, US)|​]]
Colegiul Oberlin[*]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiBursă Guggenheim[*]
Preis der Stadt Wien für Geistes- und Sozialwissenschaften[*][[Preis der Stadt Wien für Geistes- und Sozialwissenschaften (City of Vienna humanities prize)|​]]
Medalia Goethe[*][3]  Modificați la Wikidata

Heinz Politzer (n. , Viena, Austro-Ungaria – d. , Berkeley, California, SUA) a fost un scriitor, istoric literar și critic literar austriac-american, specializat îndeosebi în opera lui Franz Kafka.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Heinz Politzer a urmat studii de literatură germană și engleză la Viena și Praga. În 1938 a emigrat în Palestina, iar din 1941 a trăit la Ierusalim. În anul 1947 s-a mutat în Statele Unite ale Americii, obținând cetățenia americană în 1952. Acolo a lucrat ca profesor la Colegiul Oberlin din Ohio (1952-1960), apoi ca profesor de limba și literatura germană la Universitatea Berkeley din California (1960-1978).[9]

A scris poezii, nuvele, romane și critică literară. S-a specializat în opera lui Franz Kafka, a popularizat-o în Statele Unite ale Americii, a îngrijit publicarea primei ediții complete ale lucrărilor traduse ale lui Kafka în SUA și a avut legături apropiate cu Max Brod.

Printre onorurile care i-au fost acordate a fost invitația de a ține discursul de deschidere festivă Musikerlöste Dämonie la Festivalul de Muzică de la Salzburg din 1967. A obținut în 1974 premiul orașului Viena pentru științe umaniste.

Urna funerară a lui Heinz Politzers a fost depusă în zidul cimitirului Petersfriedhof din Salzburg. I-au supraviețuit soția sa, Jane Hinman Horner Politzer, și patru fii: Mike, Dave, Steve și Eric.

Lucrări (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Fenster vor dem Firmament (Gedichte, 1937)
  • Gedichte Jerusalem (1941)
  • Franz Kafka (1962)
  • Franz Grillparzer oder Das abgründige Biedermeier (1967)
  • Das Schweigen der Sirenen (1968)
  • Johannes Urzidil: Morgen fahr' ich heim. Böhmische Erzählungen, ediție îngrijită și postfață de Politzer
  • Ödipus (1974)
  • Freud und das Tragische (2003)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Heinz Politzer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Heinz Politzer, SNAC, accesat în  
  3. ^ (PDF) https://www.goethe.de/resources/files/pdf290/liste_preistraegerinnen_goethe-medaille_1955-20222023.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d Heinz Politzer, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  5. ^ a b Heinz Politzer, Salzburgwiki 
  6. ^ „Heinz Politzer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ „Heinz Politzer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ „Heinz Politzer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Der Kanon. Die deutsche Literatur. Essays. Insel Verlag, Frankfurt pe Main/Leipzig 2006, ISBN 3-458-06830-9, p. 88. (Bd. 6, Begleitband Die Essays und ihre Autoren.)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • de Wilhelm HemeckerPolitzer, Heinz. In: Neue Deutsche Biographie (NDB). Band 20. Duncker & Humblot, Berlin 2001, p. 600. (full text online)
  • Wilhelm W. Hemecker: ‚... als eine Art von Testament‘. Heinz Politzers Freud-Projekt. In: Heinz Politzer: Freud und das Tragische. Hrsg. von Wilhelm W. Hemecker. Edition Gutenberg, Wien 2003, pp. 9–23.
  • Lexikon deutsch-jüdischer Autoren. Band 18. De Gruyter, Berlin 2010, pp. 109–118.

Legături externe[modificare | modificare sursă]