Gheorghe Dabija

Gheorghe Dabija
Date personale
Născut20 septembrie 1872
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat1957, 85 de ani
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer
militar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
comandant al Diviziei 2 Vânători
În funcție
1918 - 1919
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
StudiiȘcoala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1891 - 1893)
Școala Superioară de Război
Activitate
GradulSublocotenent (1893)
Locotenent (1896)
Căpitan (1902)
Maior (1910)
Locotenent-colonel (1914)
Colonel (1916)
General de brigadă (1918)[1]
A comandat1918 - comandant al Diviziei 6 Infanterie
comandant al Diviziei 2 Vânători
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1916)
Operațiile militare postbelice (1918-1920)
Decorații și distincții
DecorațiiMedalia „Avântul Țării” ()
Ordinul Coroana României ()
Crucea „Meritul Sanitar” ()
Ordinul național „Steaua României” ()  Modificați la Wikidata

Gheorghe Dabija (n. 20 septembrie 1872[2], Iași – d. 1957[3], București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1918.[4]

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Dabija s-a născut la 20 septembrie 1872, la Iași, la un an de la căsătoria părinților săi, Alexandru și Natalia.

Prima soție a fost Eugenia Moga. Din căsătoria cu aceasta a avut două fete, Margareta și Graziela. În martie 1916 a început divorțul, care a fost întrerupt în august 1916, din cauza izbucnirii războiului. Procedurile au fost reluate în 1919. În același an, fiicele au plecat la Paris devenind artiste și desfășurându-și activitatea sub numele de "Grety" și "Gazelle" în trupa poetului Jacques Prévert.[5]

La 26 octombrie 1919, Gheorghe Dabija s-a recăsătorit cu Minerva, fostă Domșa, fiica protopopului din Orăștie.

G.A. Dabija a devenit cunoscut ca un scriitor militar, fapt care, mai târziu, a condus la detenția în închisorile comuniste de la Jilava și Văcărești (8 august 1952-18 ianuarie 1955). Soția lui, Minerva Dabija, a avut de înfruntat, după moartea soțului, interogatoriile și detenția comunistă (1959-1960) la Penitenciarele Jilava și Văcărești, apoi urmăririle – confiscarea casei.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Gheorghe Dabija a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef de stat major al Corpului 3 Armată sau comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”.[6][7][8][9]

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 6 Infanterie, în perioada 4/17 februarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 - 3/16 august 1919, distingându-se în bătăliile de la Mărăști și Oituz, în campania de eliberare a Transilvaniei și în lupta împotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919).[4]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Metoda instrucției patrulelor mici de infanterie, de Sublocotenentul Gh. Dabija din Batalionul IV Vânători, Stabilimentul Grafic Miron Costin, Iași, 1895
  • Instrucția practică a companiei de infanterie, de Căpitanul G. A. Dabija din Batalionul 9 Vânători, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1905
  • Practica tragerii infanteriei, [de] Căpitanul G. A. Dabija, Stabilimentul grafic Albert Baer, București, 1907
  • Cîmpuri de tragere, de Căpitanul G. A. Dabija, Stabilimentul grafic Albert Baer, București, 1908
  • Eserciții pregătitoare de tragere, de Căpitanul G. A. Dabija, Institutul de Arte Grafice Eminescu, București, 1908
  • Instrucția practică de luptă a trăgătorului, șirului, grupei și plotonului, [de] Căpitanul G. A. Dabijă. Cu o prefață de Domnul General M. Aslan. Tipărită cu aprobarea Statului major al armatei No. 3907 din 1908, Institutul de Arte Grafice Eminescu, București, 1909
  • Dresaj sau educațiune?, de căpitanul G. A. Dabija, Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1910
  • Program general pentru instrucția infanteriei. Tipărit cu aprobarea Statului Major al Armatei No. 4227/ 909, de căpitanul G. A. Dabija, Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1910
  • Program pentru instrucția recruților. Tipărit cu aprobarea Statului Major al Armatei No. 4227/909, de Căpitanul G.A. Dabija, Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1910
  • Cadrilaterul Bulgar, de Un Român [= Maiorul G. A. Dabija], Atelierele grafice Socec & Co., București, 1913
  • Răsboiul Bulgaro-Turc din anul 1912-1913, [de] Lt. Colonel G. A. Dabija. (Cu 12 crochiuri și 13 oleate), Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1914
  • Ofițerul de infanterie în campanie, [de] Colonel G. A. Dabija, Institutul de Arte Grafice Universala, București, 1916
  • Amintirile unui atașat militar român în Bulgaria 1910-1913, Editura Universul, București, 1936
  • Armata română în războiul mondial (1916 – 1918), vol. I-IV, Editura I. Hertz, București, 1936
  • Războiul germano-polon, General G.A. Dabija, Editura Cartea Românească, București, 1940

În colaborare:

  • Note asupra esercițiilor de manevră, de general Grigore Crăiniceanu și maior Gheorghe Dabija, București, 1909[10]
  • Tracțiunea canină și adaptarea ei la mitralierele infanteriei, [de] Lt.-Colonel Gh. Dabija și Locot. Al. Orășanu din Batalionul II Vânători "Regina Elisabeta", Tipografia Universală, Iancu Ionescu, București, 1916

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ Delia Bălăican, Activitatea de scriitor militar a generalului G. A. Dabija, Patrimoniu, decembrie 2015, p. 374
  3. ^ Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968, p. 108
  4. ^ a b Lt.-colonel Alexandru Ioanițiu, Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  5. ^ Studia Universitatis Babeș-Bolyai Dramatica, LXIII, 2, 2018, Laurence Meiffret, Génica Athanasiou. Une comédienne roumaine dans l’avant‐garde parisienne de l’entre‐deux‐guerres, p. 60
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  8. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  9. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  10. ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera D, accesat la 14 aprilie 2015

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
  • Delia Bălăican, « Generalul G.A. Dabija. Un reprezentant de marcă al generației sale », Analele Sciințifice ale Universității din Iași, Istorie, t. LXI, 2015, p. 395-412.

Vezi și[modificare | modificare sursă]