George Litarczek

George Litarczek
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Boston, Massachusetts, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (93 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic
cadru didactic universitar[*]
universitar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentrucontribuțiile în domeniul anesteziei și reechilibrării hidroelectrolitice
Membru de onoare al Academiei Române

George Litarczek (n. , Boston, Massachusetts, SUA – d. , București, România) a fost un profesor universitar doctor, membru de onoare al Academiei Române, cetățean român și american. Părinții săi, prof. agr. Gheorghe Litarczek și Stella, au fost medici la clinica medicală Colentina București. Inginerul Carol Litarczek, bunicul lui George, a fost creatorul și directorul primei centrale electrice din Craiova, inginer șef al orașului Craiova și al județului Dolj, director și constructor al societății de tramvaie din Iași.

A pus bazele experimentale și teoretice, alături de profesorul Dan Setlacec, ale specialităților medicale de anestezie și reechilibrare hidroelectrolitică, a pus la punct metoda hipotermiei ce a fost folosită în intervențiile pe cord deschis și a format la Spitalul Fundeni o școală de anestezie și terapie intensivă de înaltă clasă.[1]

Studii[modificare | modificare sursă]

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

  • Profesor universitar doctor la UMF Carol Davila București (1957-1993)
  • Medic specialist reanimare la Spital Colțea (1950-1957)
  • Medic primar și Șef secție ATI la Spital Clinic Fundeni (1960-1995)
  • Profesor consultant și conducător de doctorate la Institutul Fundeni, Clinica ATI (din 1993)
  • Profesor universitar doctor la Facultatea de medicină Titu Maiorescu (din 1994)
  • Profesor asociat la Facultatea de Informatică, Catedra de electronică, Universitatea Politehnică București (1994-2004)
  • Profesor la Universitatea Vasile Goldiș Arad (2000-2004)

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Peste 325 publicații științifice
  • Autor a 3 monografii integrale
  • Autor a 35 capitole în tratate medicale
  • Autor a 215 lucrări științifice tipărite în revistele de specialitate
  • Terapia intensivă insuficienței respiratorii, Ed. Medicală (1990)
  • Nutriție, Malutriție, Nutriție în Terapia Intensivă (1999?)
  • Bazele Teoretice ale Anesteziologiei, Ed. Artpress (2016)
  • Autor a 5 brevete de invenție-anestezie, terapie intensivă

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Muncii Clasa a III-a (1963)
  • Ordinul Meritul Sanitar (1970, 1980)
  • Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer (2000) „pentru servicii deosebite aduse la apărarea sănătății publice și pentru rezultate remarcabile în domeniul cercetării medicale”[2]
  • membru al Consiliului de onoare al Ordinului Steaua României[3]

Afilieri[modificare | modificare sursă]

  • Membru al Academiei de Științe Medicale
  • Membru al Academiei Oamenilor de Știință
  • Membru de onoare al Academiei Române
  • Membru al Societății Germane de Anestezie și Medicină intensivă
  • Membru de onoare al Societății Germane de Anestezie și Medicină intensivă
  • Membru al Societății Austriece de Anestezie și Terapie Intensivă
  • Membru al Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă
  • Președinte de onoare al Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă
  • Membru de onoare al Societății de Chirurgie

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Irinel Popescu (prof.dr.) (), „Profesor Doctor Docent Dan Setlacec (1921-2009)”, Revista Chirurgia (5), accesat în  
  2. ^ Decretul nr.558 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Sănătății Arhivat în , la Wayback Machine., publicat în Monitorul Oficial nr. 669 din 16 decembrie 2000.
  3. ^ Decretul nr. 110 din 7 martie 2005 privind numirea membrilor Consiliului de onoare al Ordinului Steaua României, publicat în Monitorul Oficial nr. 192 din 7 martie 2005.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri