Geo Bogza

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Geo Bogza
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Blejoi, România Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiToba Din Mizil
Frați și suroriFrați erau din Mizil toti
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecorespondent de război[*]​
poet
critic literar[*]​
jurnalist
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[4] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Român
StudiiȘcoala de Marină din Galați și Constanța
Specie literarăgenul liric, Vers liber, satiră, reportaj  Modificați la Wikidata
Influențe
Demetru Dem. Demetrescu-Buzău  Modificați la Wikidata
Note
PremiiErou al Muncii Socialiste
Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor

Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Geo Bogza (n. , Blejoi, Prahova, România – d. , București, România) a fost un scriitor, jurnalist și poet român, teoretician al avangardei, asociat cu nașterea mișcării suprarealiste din România, fratele muzicianului Alexandru Bogza și al scriitorului Radu Tudoran (pseudonimul lui Nicolae Bogza).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bogza. Geo era fratele mai mic al lui Alexandru Bogza și fratele mai mare al lui Nicolae Bogza (cunoscut ulterior ca Radu Tudoran).

A fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al Jurnalului la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului), al absurdului (Moartea lui Iacob Onisia), cântăreț, de amplitudine whitmaniană, al neamului din Carpați (Cartea Oltului).

Autor al volumelor „Jurnal de sex” și „Poemul invectivă”, avangardistul Geo Bogza a fost închis de două ori pentru „pornografie“, fiind coleg de celulă la Văcărești cu celebrul criminal Berilă. Printre acuzatorii lui Bogza s-a numărat Nicolae Iorga.[5]

Date biografice selective[modificare | modificare sursă]

  • 1915-1919 – Urmează școala primară la Ploiești[6].
  • 1921-1925 – Urmează Școala de Marină din Galați și Constanța.
  • 1928 – Editează la Câmpina revista „Urmuz”. Colaborează la revistele „Unu” și „Bilete de papagal”.
  • 1929 – Are loc debutul său editorial cu „Jurnal de sex” și „Poemul invectivă” (1933) din cauza cărora va suporta rigorile legii, chiar cu detenție, sub acuzația de „pornografie”.
  • 1936-1937 – Călătorește în Spania și Franța, în calitate de ziarist.
  • 1937 – Apare volumul de poezii „Ioana Maria”.
  • 1940-1944 – Este clasat printre autorii „cosmopoliți” și „degenerați” de către regimul antonescian.
  • 1945 – Poate din nou publica, se alătură noului regim, comunist.
  • 1952 - 1969 deputat în Marea Adunare Națională[7]
  • 1955 – Devine membru al Academiei Române și membru în Consiliul Național pentru Apărarea Păcii.
  • 1971 – Este decorat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste.
  • 1978 – Primește Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor.
  • 1993 – Pe 14 septembrie moare la Spitalul Elias din București, la un an după fratele său, scriitorul Radu Tudoran.

Operă[modificare | modificare sursă]

Poeme[modificare | modificare sursă]

Reportaje[modificare | modificare sursă]

În alte limbi[modificare | modificare sursă]

  • Hazai táj („Tablou geografic”), traducere în limba maghiară de György Jánosházy, Ifjúsági Könyvkiadó, București, 1954.[8]

Decorații[modificare | modificare sursă]

  • titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[9]
  • medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Geo Bogza, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  3. ^ a b c d The Fine Art Archive, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Poeziile „pornografice“ care l-au trimis pe Geo Bogza la pușcărie. Scriitorul a împărțit celula cu celebrul Berilă, 6 noiembrie 2015, Dana Mihai, Adevărul, accesat la 21 septembrie 2016
  6. ^ Chirulescu, Marian; Popescu, Paul D.; Radu, Mihaela (). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint, Ploiești. p. 74. 
  7. ^ independenta romana (), GEO BOGZA (6 FEBRUARIE 1908 – 14 SEPTEMBRIE 1993), Independența Română - Independența prin cultură 
  8. ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 302.
  9. ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Geo Bogza.


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Geo_Bogza&oldid=16213897