Friedrich Paneth
| Friedrich Paneth | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 31 august 1887 Viena, Austro-Ungaria |
| Decedat | (71 de ani) Mainz, Germania de Vest |
| Înmormântat | Cimitirul Döbling[*]  |
| Părinți | Joseph Paneth[*] |
| Cetățenie |  Germania Austria |
| Ocupație | chimist fotograf |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Instituție | Imperial College London Durham University[*] |
| Alma Mater | Universitatea din Viena |
| Organizații | Societatea Regală din Londra Göttinger Achtzehn[*] Academia Americană de Arte și Științe[*] |
| Conducător de doctorat | Zdenko Hans Skraup[*] |
| Premii | Membru al Societății Regale[*] () Lieben-Preis[*] () Liebig-Denkmünze[*] () Liversidge Award[*] ()[1] |
Modifică date / text  | |
Friedrich Adolf Paneth (n. , Viena, Austro-Ungaria – d. , Mainz, Germania) a fost un chimist britanic de origine austriacă. Fugind de naziști, a ajuns în Marea Britanie, țară a cărui cetățean a devenit în 1939.
După război, Paneth revenea în Germania pentru a deveni director al Institutului Max Planck pentru Chimie din Mainz în 1953. El era considerat cea mai mare autoritate a timpului său în domeniul hidrurilor volatile, aducând și contribuții importante la studiul stratosferei.[7]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Friedrich (Fritz) Paneth era fiul fiziologului Joseph Paneth. Alături de cei trei frați ai săi era crescut în credința protestantă, deși ambii părinți erau de origine evreiască. A fost educat în gimnaziul din Schotten, o școală renumită din Viena. A studiat chimia la Universitatea din Viena și – după ce a lucrat o perioadă alături de Adolf von Baeyer la Universitatea din München – a obținut doctoratul ( sub conducerea lui Zdenko Hans Skraup) la Departamentul de chimie organică a Universității din Viena, în 1910.
Renunță la chimia organică, iar în 1912 se alătura grupului de radiochimie din cadrul Institutului de cercetare a radiului din Viena, condus la acea vreme de Stefan Meyer. În 1913 i-a vizitat pe Frederick Soddy (Universitatea din Glasgow) și Ernest Rutherford (Universitatea din Manchester). În același an s-a căsătorit cu Else Hartmann, cu care a avut un fiu și o fiică. După habilitarea obținută în 1913, a devenit asistent al lui Otto Hönigschmid la Universitatea din Praga. Din 1919 până în 1933 a fost profesor la diferite universități germane (Universitatea din Hamburg 1919, Universitatea din Berlin 1922, Universitatea Königsberg 1929).
În 1927, Paneth și Kurt Peters și-au publicat rezultatele despre transformarea hidrogenului în heliu, procedeu cunoscut în prezent sub denumirea de „fuziune la rece”.[8] Ulterior și-au retractat rezultatele, spunând că au măsurat de fapt heliul de fond din aer.[9][10]
În 1933, în timpul ascensiunii la putere a lui Hitler, a participat la un turneu de predare în Anglia, din care nu s-a mai reîntors în Germania nazistă. În 1939 a devenit profesor la Universitatea din Durham, unde a rămas până la pensionarea sa din 1953.
I s-a oferit postul de director al Institutului Max Planck pentru Chimie din Mainz, fapt care l-a determinat să se întoarcă în Germania. A fondat Departamentul de Cosmochimie al acestei universități și a inițiat cercetări asupra meteoriților. A lucrat în acest institut până la decesul survenit în 1958.
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- Premiul Lieben (1916)
- Premiul Liversidge (1936)
- Medalia Liebig (1957)
- membru ales al Societății Regale (1947)
Panethitul este un mineral ce îi poartă numele, la fel ca și craterul lunar Paneth.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ https://www.rsc.org/prizes-funding/prizes/archives/liversidge-award/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b „Friedrich Paneth”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Friedrich Adolf Paneth, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Friedrich Paneth, SNAC, accesat în
- ^ Friedrich Adolf Paneth, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ Панет Фридрих Адольф, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Harry Julius Emeléus; Emeleus, H. J. (). „Friedrich Adolf Paneth. 1887-1958”. Biographical Memoirs of Fellows of the Royal Society. 6: 226–246. doi:10.1098/rsbm.1960.0034. JSTOR 769343.
- ^ Fritz Paneth and Kurt Peters (). „Über die Verwandlung von Wasserstoff in Helium”. Naturwissenschaften. 14 (43): 956–962. Bibcode:1926NW.....14..956P. doi:10.1007/BF01579126.
- ^ PANETH, FRITZ (). „The Transmutation of Hydrogen into Helium”. Nature. 119 (3002): 706–707. Bibcode:1927Natur.119..706P. doi:10.1038/119706a0.
- ^ U.S. Department of Energy (). „A Report of the Energy Research Advisory Board to the United States Department of Energy”. Washington, DC: U.S. Department of Energy. Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
