Emanoil Ionescu
| Emanoil Ionescu | |
| 75 de ani de la moarte | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Movileni, Olt, România |
| Decedat | (56 de ani) București, România |
| Cetățenie |  Regatul României.svg){kind=small} Republica Populară Română |
| Ocupație | aviator ofițer |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Ramura | Forțele Aeriene Române |
| Gradul | general-locotenent |
| Bătălii / Războaie | Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Crucea de Cavaler al Crucii de Fier () Ordinul Suvorov, cl. I[*] () Ordinul național „Steaua României” () Ordinul Coroana României () Ordinul Virtutea Aeronautică () Legiunea de onoare () Ordinul Mihai Viteazul |
Modifică date / text  | |
Emanoil M. Ionescu (n. , Movileni, Olt, România – d. , București, România) a fost un general inspector aviator român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial în alianță cu trupele germane împotriva Aliaților. A fost decorat de armata germană cu decorația Crucea de Fier. I-a succedat la conducerea Corpului Aerian Român generalul Traian Burduloiu. Emanoil Ionescu a fost trecut în rezervă la 1 ianuarie 1948 și a decedat pe 13 iulie 1949.[1]
Carieră militară[modificare | modificare sursă]
A absolvit Școala Militară de Ofițeri în 1911.[2] A fost înaintat la gradul de comandor aviator la 16 octombrie 1937.[2]
Între anii 1938-1939 comandorul Emanoil Ionescu a deținut funcția de profesor la Școala Superioară de Război și comandant al Școlii militare de aviație „Aurel Vlaicu” din București. A fost înaintat la gradul de general de escadră la 10 mai 1941.[2]
A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu prima și a doua baretă și clasa Cavaler (toate trei la 1 iulie 1942) „pentru devotamentul și munca fără preget ce a pus la comanda aeronauticii Armatei IV-a. Prin modul cum a organizat observația aeriană a asigurat Comandamentului informațiunile necesare. Prin măsurile luate, Aviația de Luptă a Armatei întărită și cu unitățile de observație, a răspuns misiunilor primite, sprijinind mai ales Armata IV-a, la trecerile peste Prut și Nistru. În ziua de 12 Iulie 1941 intervine cu toată aviația pentru a împiedica contraatacurile inamicului. A executat 40 ore de zbor în zona de operații sub amenințarea aeriană a inamicului”.[3]
Comandant al Corpului Aerian Român între 1943-1945.
A fost decorat la 4 august 1945 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III, „pentru strălucita conducere în lupte a Corpului Aerian Român, pe fronturile din Ardeal, Ungaria și Cehoslovacia, sprijinind cu foarte bune rezultate acțiunile ofensive ale Armatei I-a și a IV-a Română precum și ale Armatei a VI-a Blindată și a XXVII Rusă. În momentele cele mai grele și importante ale operațiunilor s'a deplasat și acționat personal unitățile sale din primele linii, sub ploaia de proiectile, atrăgând admirația aliaților noștri ruși”.[4]
Decorații[modificare | modificare sursă]
Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Crucea de aur cu prima și a doua baretă (1 iulie 1942)[3]
Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Cavaler (1 iulie 1942)[3]
Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade, cl. a III-a (4 august 1945)[4]- Crucea de Cavaler a Crucii de Fier - 10 mai 1944
- Ordinul Suvorov - 9 august 1945
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Ramiro Enescu
- Achile Diculescu
- Constantin Celăreanu
- Lista militarilor români decorați cu Ordinul Crucea de Fier
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ General Emanoil Ionescu | Fortele Aeriene Romane (în engleză), arhivat din original la , accesat în
- ^ a b c Decretul Conducătorului Statului Român nr. 1.358 din 9 mai 1941 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.529.
- ^ a b c Decretul Regal nr. 1.935 din 1 iulie 1942 pentru conferiri de decorațiuni și războiu ofițerilor și trupei din armata germană și română, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 161 din 14 iulie 1942, partea I-a, p. 5.825.
- ^ a b Decretul regal nr. 2.467 din 4 august 1945 pentru conferiri de Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade clasa III, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6.932.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Walther-Peer Fellgiebel - Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000), ISBN 3-7909-0284-5.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
