Edgar al Scoției
| Edgar al Scoției | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1074 |
| Decedat | 8 ianuarie 1107 Edinburgh, Scoția |
| Înmormântat | Abația Dunfermline |
| Părinți | Malcolm al III-lea al Scoției Margareta de Wessex |
| Frați și surori | Matilda a Scoției[1] Mary of Scotland, Countess of Boulogne[*][1] David I al Scoției[1] Duncan al II-lea al Scoției Ethelred of Scotland[*] Alexandru I al Scoției[1] Edmund al Scoției[1]  |
| Copii | William fitz Duncan |
| Ocupație | politician |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa Dunkeld |
| Regele Scoției | |
| Domnie | 1097–1107 |
| Predecesor | Donald al III-lea al Scoției |
| Succesor | Alexandru I al Scoției |
Modifică date / text  | |
Edgar (1074 - 8 ianuarie 1107) a fost rege de Alba din 1097 până în 1107. A fost al patrulea fiu al lui Malcolm al III-lea al Scoției și a Margaretei de Wessex, însă primul care a fost considerat eligibil pentru tron după moartea tatălui său.
Guvernarea[modificare | modificare sursă]
Edgar și-a început domnia la începutul anului 1095, după asasinarea fratelui său vitreg Duncan al II-lea al Scoției la sfârșitul anului 1094, de către Mael Petair de Mearns, un susținător al unchiului său, Donald al III-lea al Scoției. Fratele sau mai mare, Edmund, a trecut de partea lui Donald, probabil în schimbul unui domeniu feudal și a recunoașterii sale ca moștenitor a lui Donald.
Edgar a primit sprijin din partea lui William al II-lea Rufus așa cum primise și Duncan înaintea sa. Cu toate acestea, regele englez era ocupat cu o revoltă condusă de Robert de Mowbray, Conte de Northumbria, care pare să fi avut suportul lui Donald și a lui Edmund. Rufus a mers într-o campanie în nordul Angliei, în timp ce Edgar a câștigat controlul celor din Lothian.
Pretențiile lui Edgar au fost susținute de frații săi, Alexandru și David, și de unchiul lor Edgar Atheling.
William Rufus a petrecut întregul an 1096 în Normandia, teritoriu cumpărat de la fratele său Robert Curthose, iar până în 1097, Edgar a primit sprijin care a dus la înfrângerea lui Donald și Edmund într-o campanie condusă de Edgar Atheling.
Edgar nu a fost moștenitor în prima linie deoarece Duncan al II-lea a avut un fiu legitim și moștenitor, pe William Fitz Duncan. Odată cu eliminarea lui Donald și a lui Eduard, Edgar a devenit regele Scoției necontestat iar domnia sa nu a întâlnit crize majore. În 1098, Edgar a semnat un tratat cu Magnus Barefoot, regele Norvegiei, stabilind granița dintre scoțieni și norvegieni în vest.
Edgar a murit la Edinburgh pe 8 ianuarie 1107 și a fost îngropat la Abația Dunfermline. Necăsătorit și fără copii, el l-a recunoscut pe fratele său Alexandru ca succesor. Edgar i-a acordat de asemenea și lui David o feudă în Cumbria (terenurile fostului Regat Strathclyde) cât și părți din sudul Lothianului.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- Barrow, G. W. S., The Kingdom of the Scots. Edinburgh University Press, Edinburgh, 2003. ISBN 0-7486-1803-1
- Duncan, A. A. M., The Kingship of the Scots 842–1292: Succession and Independence. Edinburgh University Press, Edinburgh, 2002. ISBN 0-7486-1626-8
- Hudson, Benjamin T., The Prophecy of Berchán: Irish and Scottish Highkings in the early Middle Ages. Greenwood Publishing Group, 1996. ISBN 0-313-29567-0
- Oram, Richard, David I: The King Who Made Scotland. Tempus, Stroud, 2004. ISBN 0-7524-2825-X
- Orderic Vitalis, The ecclesiastical history of England and Normandy. 1853 translation by Thomas Forester, Francois Guizot, and Leopold Victor Delisle. Volume 3, page 14.