Dimitrie Jurașcu
| Dimitrie Jurașcu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Galați, România |
| Decedat | (74 de ani) București, România[2] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | diplomat |
| Limbi vorbite | limba română |
| Ambasador al României în Portugalia | |
| În funcție – | |
| Ambasador al României în Norvegia | |
| În funcție – | |
| Alma mater | Facultatea de Drept din Paris () |
Modifică date / text  | |
Dimitrie Iurașcu (Jurașcu) (n. , Galați, România – d. , București, România)[3][4][5] a fost un diplomat român, care a condus misiuni diplomatice române în perioada interbelică și în prima jumatate a celui de-al Doilea Război Mondial.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A absolvit studii de drept la Paris și și-a început cariera în diplomație în 1913.[5] A lucrat în perioada interbelică la diferite legații (Belgrad, Atena, Istanbul, Praga, Sofia, Berna, Vatican).[5] A condus apoi Legația română de la Oslo (15 aprilie 1934 - 1 martie 1939), înlocuindu-l pe însărcinatul de afaceri Emil Zarifopol[5][6] și devenind un cunoscător fin al realităților politice din Europa de Nord.[5] A revenit la București în 1939 și a fost numit ministru plenipotențiar cl. II în Administrația Centrală a Ministerului Afacerilor Străine,[7] conducând Departamentul de Afaceri Politici și Consulare al ministerului.[5][8] A fost numit pe 10 martie 1941 în postul de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Lisabona.[7] În lucrarea sa Jurnal politic 1939 – 1950, Dimitrie Jurașcu menționează că, după instalarea guvernului comunist, proprietatea sa din București i-a fost confiscată. A fost chiriaș în această locuință iar apoi a fost silit să o părăsească. După 34 de ani de activitate diplomatică a rămas fără pensie iar astfel a fost nevoit să lucreze ca betonist pe un șantier. Apoi, a lucrat într-un atelier de confecționat lumânări, la o cooperativă meșteșugărească. [9]
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- Jurnal politic 1939 – 1950, Editura Muzeului Național de Istorie Galați, Galați, 2012, 3 vol. [vol. I (28.04.1939 – 30.08.1944); vol. al II-lea (31.08.1944 – 31.03.1948) și vol. al III-lea (01.04.1948 – 13.03.1950)], 1391 p.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Dimitrie Iurașcu, Autoritatea BnF
- ^ Gălăţeni care au uimit lumea - Dimitrie Iuraşcu
- ^ Ana-Maria Despa, „The History of diplomatic relations between Romania and Norway during the interwar period”, în Revista Română de Studii Baltice și Nordice, vol. 3, nr. 2 (2011), p. 319.
- ^ ***, Anuar diplomatic și consular 1942, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București, 1942, p. 133.
- ^ a b c d e f Adrian Vițalaru, „Romanian diplomats in the Scandinavian Countries (1916-1947)”, în Revista Română de Studii Baltice și Nordice / The Romanian Journal for Baltic and Nordic Studies, ISSN 2067-1725, vol. 6, nr. 2 (2014), p. 158.
- ^ Ana-Maria Despa, România și Norvegia în prima jumătate a secolului al XX-lea, teză de doctorat, Târgoviște, 2013, p. 158.
- ^ a b Decretul Conducătorului Statului Român nr. 604 din 10 martie 1941 pentru numiri de trimiși extraordinari, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 60 din 12 martie 1941, partea I-a, p. 1.232.
- ^ Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe al României (AMAE), Fund 77/Personal, vol. 17, p. 277.
- ^ Dimitrie Iurascu, Jurnal Politic, Cooperativa Gusti,