Diana (zeiță)

Diana
Zeița vânătorii
Diane de Versailles
Copie romană (perioada imperială) a unui original grecesc sculptat de Leochares (sec.IV î.e.n.), Muzeul Luvru
Civilizațiaromană
Simboluriarcul și căprioara
TatăJupiter
MamăLatona
BunicSaturn  Modificați la Wikidata
Coeus  Modificați la Wikidata
FrațiHelios , Apollo

Diana este zeița vânătorii din mitologia romană, fiind echivalenta romană a zeiței Artemis din mitologia greacă.

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Diana era adeseori asociată cu animalele sălbatice, pădurile, fiind zeița vânătorii, și cu Luna. Era faimoasă pentru puterea, grația atletică și frumusețea sa.

Era fiica lui Jupiter și a Latonei. S-a născut pe insula Delos și era soră geamănă cu Apollo. La început a avut aceleași caracteristici cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi și moarte printre muritori. Diana își secondează fratele în numeroase acțiuni: îl însoțește în exil atunci când Apollo ispășește omorârea Pythonului, este alături de el în războiul troian, participă împreună cu el la uciderea copiilor Niobei etc. Când Apollo ajunge să fie identificat cu Helios (Soarele), Diana este identificată cu Selene (Luna).

Mai târziu, Diana capătă calități de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiță a vânătorii, era înfățișată ca o fecioară sălbatică, singuratică și care cutreiera pădurile însoțită de o haită de câini, dăruiți de Pan, ucigând animalele cu arcul și cu săgețile ei făurite de Vulcanus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toți cei care încercau să se apropie de ea, iar dacă la rândul său încerca să se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece și stranie.

Subiecte în Mitologia Romană
Mitologie romană
Zei importanți:
Istorie legendară:
Eneida
Religie romană
Mitul grec/roman comparat


Diana și Acteon[modificare | modificare sursă]

Diana şi Acteon (pictură de Tiziano Vecellio, 1556-59)

Legenda mitologică „Diana și Acteon“ este prezentată în „Metamorfozele“ lui Ovidiu. Aici se povestește cum Acteon[1], aflat la vânătoare (însoțit de proprii câini), o surprinde pe zeița Diana despuiată, cu suita ei, la baie. Diana, mâniată, îl metamorfozează pe Acteon într-un cerb, pe care câinii lui Acteon îl sfâșie în bucăți.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Fiul lui Aristeu si al Autonoei în mitologia greacă, crescut și educat de centaurul Chiron, care a făcut din el un vânător iscusit.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • J.C.Belfiore, Dictionnaire de mythologie grecque et romaine, Paris, Larousse, 2003

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]