Despotatul Epirului
| Despotatul Epirului | ||||
| ||||
 Localizare | ||||
| Capitală | Arta | |||
|---|---|---|---|---|
| Religie | creștinism ortodox[*] | |||
| Guvernare | ||||
| Formă de guvernare | feudal monarchy[*] | |||
| Istorie | ||||
Modifică date / text  | ||||
Despotatul Epirului a fost un stat succesor al Imperiului Bizantin după înfrângerea acestuia în Cruciada a patra. Despotatul a fost fondat în 1205 de Mihail Angelos Comnenos Ducas. Acesta a fost urmat la tron de către Teodor Angelos care a dus o politică împotriva statelor latine din Grecia. Astfel, a cucerit Salonicul în anul 1222 și, nevrând să se supună Imperiului de la Niceea, s-a autoproclamat Împărat al romanilor. În 1230 țarul bulgar Ioan Asan al II-lea a înfrânt Epirul în Bătălia de la Klokotnița luându-l pe Teodor Comnen Dukas prizonier. După 1246, când Tesalonicul a fost pierdut, Despotatul a încetat să mai joace un rol important în restaurarea Imperiului Bizantin, deși și-a păstrat independența până în anul 1479, când a fost cucerit de Imperiul Otoman. Despotatul a refuzat unirea cu Imperiul Bizantin, după refacerea acestuia în 1261 sub împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul.
Surse[modificare | modificare sursă]
- Fine, John Van Antwerp () [1987]. The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century to the Ottoman Conquest. Ann Arbor, Michigan: University of Michigan Press. ISBN 0-472-08260-4.
- Kazhdan, Alexander, ed. (). The Oxford Dictionary of Byzantium. Oxford and New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-504652-8.
