Criton (Platon)

Criton

Informații generale

Autor

Platon

Gen

dialog socratic[*]

Serie

dialog platonic[*]

Ediția originală

Titlu original

Κρίτων

Limba

limba greacă veche

Data primei apariții

secolul al IV-lea î.Hr.

Clasificare LC

B368

Cronologie

Criton (în greacă veche Κρίτων) este un dialog scris de Platon, reprezentând dialogul dintre Socrate și prietenul său bogat Criton pe tema dreptății (δικαιοσύνη) și a nedreptății (ἀδικία). Cronologic, acesta are loc după procesul lui Socrate, care apare în Apărarea lui Socrate.

Context[modificare | modificare sursă]

Dialogul are loc după procesul lui Socrate, unde acesta a fost condamnat. I s-a dat opțiunea să plece în exil,^[1] dar acesta a preferat moartea. Socrate este condamnat la moarte, care va avea loc la două zile după întoarcerea corăbiei trimise la Delos; din cinci în cinci ani atenienii trimiteau o ambasadă religioasă la templul din Delos pentru a-i mulțumi zeului Apollo pentru reîntoarcerea lui Tezeu și a tovarășilor săi înapoi la cetate, după uciderea Minotaurului. Cât timp dura această călătorie, legea interzicea executarea pedepsei cu moartea.^[2]

Astfel, așteptându-și sfârșitul în închisoare, Socrate este vizitat de vechiul său prieten, Criton, care se oferă să-l ajute să scape. Ceea ce urmează este o discuție pe baza dreptății și a nedreptății.

Sumar[modificare | modificare sursă]

Visul lui Socrate: Socrate se trezește cu prietenul său Criton, în celula sa, și-l mustră că nu l-a trezit când a venit. Criton răspunde că Socrate dormea atât de liniștit încât nu a vrut să-l deranjeze și este uimit că un condamnat poate dormi atât de lin. A venit pentru a-i da vești proaste: corabia din Delos a fost zărită la o zi distanță și, când va ajunge, Socrate va fi omorât. Acesta acceptă veștile calm, observând că nu crede că va muri a doua zi. A avut un vis cu o femeie înveșmântată în alb care i-a spus „tu în trei zile vei fi în țara mănoasă, în Ftia”.^[3]
Argumentul pentru opinia celor din jur: Socrate consideră că numai opiniile oamenilor „buni” sau „învățați” trebuie luate în considerare
Trupul și sufletul: Socrate îl convinge pe Criton că cerințele sufletului sunt superioare nevoilor trupului
Legea și Cetatea: Socrate propune că Legea și Cetatea au contribuit la persoana care a devenit, educându-l și protejându-l, motiv pentru care le datorează. Mai mult, faptul că a ales să rămână în Atena tot acest timp reprezintă un consimțământ tacit în fața cerințelor celor două

Analiză, teme și motive[modificare | modificare sursă]

Visul lui Socrate este o referință la Ahile din Iliada, care, supărat că Agamemnon i-o luase pe Briseis, amenință că se va întoarce acasă, împreună cu armata sa.^[4] „Dacă prielnic la drum ne-o fi zeul puternic pe mare,/Noi în trei zile vom fi în mănoasa-ne țară, în Ftia”^[5] (oraș antic din prefectura modernă Ftiotida).

Note[modificare | modificare sursă]

^ Platon et al. (1976) p. 73
^ Platon et al. (1976) p. 77
^ Platon et al. (1976) p. 62
^ Platon et al. (1976) p. 77
^ Homer; Murnu, G. (traducător), Pippidi, D. M. (studiu și comentarii) (1955). „Cântul IX”. Iliada. Editura de Stat pentru literatură și artă, v. 362-363.