Limba coreeană
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Limba coreeană 한국어 - Hangugeo 조선어 - Chosŏnŏ | |
 | |
| Vorbită în | Coreea de Sud, Coreea de Nord, partea nord-estică a Chinei, Japonia |
|---|---|
| Regiuni | Asia de Est |
| Număr de vorbitori | 77,2 milioane [1] (locul 13) |
| Sistem de scriere | hangul (Alfabetul propriu) hanja |
| Tipologie lingvistică | Limbă aglutinantă, SOV |
| Clasificare | |
Limbă izolată
| |
| Statut oficial și codificare | |
| Limbă oficială în |  Coreea de Sud  Coreea de Nord  China (limbă regională) |
| Organ de reglementare | Institutul Național pentru Limba Coreeană (국립 국어원) |
| ISO 639-1 | ko |
| ISO 639-2 | kor |
| ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | kor[2]  |
| SIL | KOR |
| Răspândire în lume | |
 | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Limba coreeană (한국어 sau 조선어) este limba oficială a Coreei de Sud și a Coreei de Nord, fiind vorbită de aproximativ 78 de milioane de vorbitori în toată lumea. Clasificarea acestei limbi este disputată, fiind câteodată considerată de lingviști ca fiind din familia altaică, iar altă dată considerată ca limbă izolată (adică, nu este similar genealogic cu nici o altă limbă). Unii lingviști consideră că este „cert înrudită cu japoneza”.[3] Înainte de a avea o scriere proprie era scrisă folosind hanja, ideograme chinezești pronunțate în coreeană. În secolul al XV-lea un sistem de scris propriu, numit hangul, a fost inventat de către regele Sejong cel Mare.
Limba coreeană este o limbă aglutinantă iar sintaxa este de tip SOV (subiectul, obiectul, verbul apar de obicei în această ordine).
Numele limbii coreene se bazează pe numele folosit pentru țară în cele două Corei. În Coreea de Sud, limba este numită hangungmal (한국말; 韓國말), sau mai formal hangugeo (한국어; 韓國語) or gugeo (국어; 國語; literal „limba națională”). În Coreea de Nord, limba este cunoscută sub numele chosŏnmal (조선말; cu hanja: 朝鮮말), sau mai formal, chosŏnŏ (조선어; 朝鮮語).
Pe de altă parte, coreenii din fosta Uniune Sovietică, care își spun „koryo-saram” (sau „goryeoin” [고려인; 高麗人; literal, „persoane goryeo”) numesc limba goryeomal (고려말; 高麗말).
Scrierea[modificare | modificare sursă]
A folosit scrierea hieroglifică chineză la început din secolul al VI-lea (ca scriere mixtă, unele semne notau noțiuni, altele sunete), iar de la mijlocul secolului al XV-lea folosește alfabetul propriu hangul.
Dialecte[modificare | modificare sursă]
Dialectul Seoul a devenit din secolul al XIV-lea baza limbii literare.
Unele dialecte nu sunt inteligibile pentru vorbitorii din alte regiuni atunci când sunt auzite pentru prima dată.[3]
| Dialecte standard | Unde sunt folosite |
|---|---|
| Seul | Seul (서울), Incheon (인천/仁川), majoritatea regiunii Gyeonggi (경기/京畿) |
| P'yŏngan (평안/平壤) | P'yŏngyang, P'yŏngan region, Chagang (Coreea de Nord) |
| Dialecte regionale | Unde sunt folosite |
| Gyeonggi | areale limitate ale regiunii Gyeonggi (Coreea de Sud) |
| Chungcheong | regiunea Daejeon, Chungcheong (Coreea de Sud) |
| Gangwon | Gangwon-do (Coreea de Sud), Kangwon-do (Coreea de Nord) |
| Gyeongsang | regiunile Busan, Daegu, Ulsan, Gyeongsang (Coreea de Sud) |
| Hamgyŏng | regiunile Rasŏn, Hamgyŏng, Ryanggang (Coreea de Nord) |
| Hwanghae | regiunea Hwanghae (Coreea de Nord) |
| Jeju | Jeju-do (Coreea de Sud) |
| Jeolla | regiunea Gwangju, Jeolla (Coreea de Sud) |
Fonologie[modificare | modificare sursă]
Consoane[modificare | modificare sursă]
| Consoane bilabiale | Consoane alveolare | Post- alveolare | Consoane velare | Consoane palatale | Consoane glotale | ||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Consoane nazale | m | n | ŋ2 | ||||
| Consoane plozive și africate | moale1 | p~b | t~d | tɕ~dʑ | k~ɡ | ||
| tare | p͈ | t͈ | t͈ɕ͈ | k͈ | |||
| aspirate | pʰ~bʱ | tʰ~dʱ | tɕʰ~dʑʱ | kʰ~ɡʱ | |||
| Consoane fricative | moale | s~ɕ3 | h~ɦ1 | ||||
| tare | s͈~ɕ͈3 | ||||||
| Consoane lichide | l~ɾ4 | ||||||
| Consoane aproximante | w | ɰ | j | ||||
Vocale[modificare | modificare sursă]
 |  |  |
| Monoftongi | /i/ ㅣ, /e/ ㅔ, /ɛ/ ㅐ, /a/ ㅏ, /o/ ㅗ, /u/ ㅜ, /ʌ/ ㅓ, /ɯ/ ㅡ, /ø/ ㅚ |
|---|---|
| Vocale precedate de intermediari, sau diftongi | /je/ ㅖ, /jɛ/ ㅒ, /ja/ ㅑ, /wi/ ㅟ, /we/ ㅞ, /wɛ/ ㅙ, /wa/ ㅘ, /ɰi/ ㅢ, /jo/ ㅛ, /ju/ ㅠ, /jʌ/ ㅕ, /wʌ/ ㅝ |
Particule[modificare | modificare sursă]
| După consonantă | După rieul | După vocală |
|---|---|---|
| -ui (-의) | ||
| -eun (-은) | -neun (-는) | |
| -i (-이) | -ga (-가) | |
| -eul (-을) | -reul (-를) | |
| -gwa (-과) | -wa (-와) | |
| -euro (-으로) | -ro (-로) | |
Note[modificare | modificare sursă]
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Chang, Suk-jin (). Korean. Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. ISBN 1-55619-728-4. (Volume 4 of the London Oriental and African Language Library).
- Hulbert, Homer B. (1905): A Comparative Grammar of the Korean Language and the Dravidian Dialects in India. Seoul.
- Lee, Ki-Moon Lee and S. Robert Ramsey. A History of the Korean Language (Cambridge University Press; 2011) 352 pages.
- Martin, Samuel E. (1966): Lexical Evidence Relating Japanese to Korean. Language 42/2: 185–251.
- Martin, Samuel E. (1990): Morphological clues to the relationship of Japanese and Korean. In: Philip Baldi (ed.): Linguistic Change and Reconstruction Methodology. Trends in Linguistics: Studies and Monographs 45: 483-509.
- Miller, Roy Andrew (1971): Japanese and the Other Altaic Languages. Chicago: University of Chicago Press. ISBN 0-226-52719-0.
- Miller, Roy Andrew (1996): Languages and History: Japanese, Korean and Altaic. Oslo: Institute for Comparative Research in Human Culture. ISBN 974-8299-69-4.
- Ramstedt, G. J. (1928): Remarks on the Korean language. Mémoires de la Société Finno-Oigrienne 58.
- Rybatzki, Volker (2003): Middle Mongol. In: Juha Janhunen (ed.) (2003): The Mongolic languages. London: Routledge. ISBN 0-7007-1133-3: 47–82.
- Starostin, Sergei A.; Anna V. Dybo; Oleg A. Mudrak (2003): Etymological Dictionary of the Altaic Languages, 3 volumes. Leiden: Brill Academic Publishers. ISBN 90-04-13153-1.
- Sohn, H.-M. (1999): The Korean Language. Cambridge: Cambridge University Press.
- Sohn, Ho-Min (). Korean Language in Culture and Society. Boston: Twayne Publishers. ISBN 978-0-8248-2694-9.
- Song, J.-J. (2005): The Korean Language: Structure, Use and Context. London: Routledge.
- Trask, R. L. (1996): Historical linguistics. Hodder Arnold.
- Vovin, Alexander: Koreo-Japonica. University of Hawai'i Press.
- Whitman, John B. (1985): The Phonological Basis for the Comparison of Japanese and Korean. Unpublished Harvard University Ph.D. dissertation.