Capra cu trei iezi

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

„Capra cu trei iezi”
Capra cu trei iezi de la Parcul tematic „Ion Creangă”
Autor	Ion Creangă
Titlu original	„Capra cu trei iezi”
Țara primei apariții	România
Limbă	limba română
Gen	basm
Editură	Convorbiri Literare
Data publicării	1 decembrie 1875
Modifică date / text

„Capra cu trei iezi” este o poveste-basm scrisă de Ion Creangă și publicată pentru prima dată în revista Convorbiri literare la data de 1 decembrie 1875.

Povestea este culeasă din folclorul european și bazată^{[necesită citare]} pe basmul Fraților Grimm Lupul și cei șapte iezi, publicat ca parte dintr-o serie de basme în 1812-1815.

Povestea ilustrează drama unei mame a căror copii au fost prăpădiți de un lup, primit în casă de cei mai mari și mai neascultători dintre copii. Singurul ied care a supraviețuit este cel mai tânăr și cel mai ascultător, care apoi o ajută pe mama sa să-și planifice răzbunarea asupra prădătorului, ducând la un deznodământ în care lupul este păcălit, ars de viu și ucis cu pietre.

Inclusă în abecedare, povestea lui Creangă s-a menținut ca una dintre cele mai cunoscute lucrări din literatura română pentru copii. Capra cu trei iezi a fost și subiectul mai multor adaptări de operă, teatru și film, atât în ​​România, cât și în Republica Moldova.

Comentarii literare[modificare | modificare sursă]

„Analizînd Capra cu trei iezi, descoperim procedeele lui La Fontaine. Animalele sînt văzute omenește. Observația e secundară, fiindcă atît cît vorbește capra ca mamă nu e de ajuns, cu tot pitorescul, spre a crea o dramă a maternității. Avem înainte-ne o comedie în care tot meșteșugul este sublinierea analogiei dintre lumea animală și cea umană. Animalele sînt niște simboluri-caricaturi, niște „maschere". Capra cea cu multe ugere și cu glas behăitor este o caricatură oferită chiar de natură a mamei, iar lupul cu ochi turburi și dinți ascuțiți este simbolizarea omului fără scruprul. Ca simplă transcriere a limbajului unei țărănci supărate, văităturile caprei sînt de oarecare coloare, ca manifestare a unui animal ele sînt bufone. Behăitura caprei răsună laolaltă cu jelania țărăncii, dînd un spectacol caricatural:

«– Ei las', că l-oiu învăța eu! Dacă mă vede că-s o văduvă sărmană și c-o casă de copii, apoi trebuie să-și bată joc de casa mea? Și pe voi să vă puie la pastramă? Nici o faptă fără plată... Ticălosul și mangositul! Încă se rânjea la mine câteodată și-mi făcea cu măseaua... Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sărit peste garduri niciodată de când sunt. Ei, taci, cumătre, că te-oiu dobzăla eu! Cu mine ți-ai pus boii în plug? Apoi, ține minte că ai să-i scoți fără coarne!

– Of, mămucă, of! Mai bine taci și lasă-l în plata lui Dumnezeu! Că știi că este o vorbă: “Nici pe dracul să-l vezi, da' nici cruce să-ți faci!”

– Ba nu, dragul mamei! “Că până la Dumnezeu, sfinții îți ieu sufletul.” Ș-apoi ține tu minte, copile, ce-ți spun eu: că de i-a mai da lui nasul să mai miroase p-aici, apoi las'!...»

Capra a devenit o mască de comedie figurînd femeia vorbăreață și văietăreață. Mijlocul de caracterizare este desfășurarea dramatică. În narațiune, Creangă joacă pe rînd toate personagiile, căci poveștile sînt aproape în totalitatea lor vorbite. Mai niciodată scriitorul nu se pierde in descripții.”

—George Călinescu^[1]

Film[modificare | modificare sursă]

În 1968 povestea a fost transpusă într-un scurtmetraj de animație realizat de Anton Mater.

În 2019 scurtmetrajul Capra cu trei iezi, în regia lui Victor Canache, avându-i ca protagoniști pe Maia Morgenstern și Marius Bodochi, își are premiera în cadrul Festivalului internațional de film Transilvania. Ulterior, Canache, Morgenstern și Bodochi au luat parte și la un lung-metraj cu același nume carea a apărut în 2022.

Note[modificare | modificare sursă]

v • d • m Basme românești Listă „Aleodor împărat” „Capra cu trei iezi” „Doi feți cu stea în frunte” „Fata babei și fata moșneagului” „Făt-Frumos cu părul de aur” „Făt-Frumos din lacrimă” „Florița din Codru” „Greuceanu” „Ileana Simziana” „Iovan Iorgovan” „Pasărea măiastră” „Porcul cel fermecat” „Povestea lui Harap-Alb” „Povestea porcului” „Prâslea cel voinic și merele de aur” „Punguța cu doi bani” „Sarea în bucate” „Stan Bolovan” „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” „Zâna Zorilor” Folcloriști și scriitori Vasile Alecsandri‎ Ion Creangă Barbu Ștefănescu Delavrancea Mihai Eminescu‎ Nicolae Filimon I. C. Fundescu Petre Ispirescu Simion Florea Marian Anton Pann Miron Pompiliu Ion Pop-Reteganul Ion G. Sbiera Arthur și Albert Schott Ioan Slavici Gheorghe Vrabie Vezi și Legende sau basmele românilor Basmele românilor Povești nemuritoare

v • d • m Lucrări de Ion Creangă Memorii Amintiri din copilărie (1879) Fragment de autobiografie Nuvele Moș Nichifor Coțcariul (1877) Popa Duhul (1879) Povești „Capra cu trei iezi” (1875) „Dănilă Prepeleac” (1876) „Fata babei și fata moșneagului” (1877) „Făt Frumos, fiul iepei” (1877) „Povestea lui Harap-Alb” (1877) „Ivan Turbincă” (1878) „Povestea lui Ionică cel prost” (1877) „Povestea lui Stan-Pățitul” (1877) „Povestea porcului” (1876) „Povestea poveștilor” (1877-1878) „Povestea unui om leneș” (1878) „Punguța cu doi bani” (1875) „Soacra cu trei nurori” (1875) Povestiri „Acul și barosul” (1874) „Cinci pâini” (1883) „Inul și cămeșa” (1874) „Ion Roată și Cuza-Vodă” (1882) „Moș Ion Roată și Unirea” (1880) „Păcală” (1880) „Prostia omenească” (1874) „Ursul păcălit de vulpe” (1880) Manuale Metodă nouă de scriere și cetire (1868, colaborare) Ecranizări De-aș fi... Harap Alb (1965) Amintiri din copilărie (1965) Pupăza din tei (s, 1965) Se caută un paznic (1967) Capra cu trei iezi (s, a, 1968) Prostia omenească (s, 1968) Dănilă Prepeleac (s, a, 1971) Povestea dragostei (1977) Mama (1977) Rămășagul (1985) Pupăza din tei (1986) Tusea și junghiul (1992) Dănilă Prepeleac (1996) Ivan Turbincă (1996) Harap Alb (a, 2005) Capra cu trei iezi (s, 2019) Copacul dorințelor: Amintiri din copilărie (2022)