Benjamin Fondane

B. Fundoianu / Benjamin Fondane
Date personale
Născut14 noiembrie 1898
Iași
Decedat3 octombrie 1944
Lagărul de exterminare Auschwitz (astăzi Oświęcim, Polonia)
Cetățenie Franța (–)
 România Modificați la Wikidata
Religieateism[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiefilosof, poet, dramaturg, critic literar, cineast,
Limbi vorbitelimba germană
limba franceză[2][3]
limba română Modificați la Wikidata
PseudonimBenjamin Fundoianu (altele: Benjamin Fondane, F. Benjamin, Diomed, Dio, Funfurpan, I. Hașir, Isaac Laquedem, Const. Meletie, Mielușon, I. G. Ofir, Al. Vilara, Alex. Vilara, Von Doian)
Activitatea literară
Limbilimba franceză
limba română
limba germană  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarneoromantism, modernism, simbolism, avangardă, expresionism, suprarealism, constructivism
Specie literarăfilosofie, poezie, biografie, eseu, odă, dramă în versuri
Note
Premiimort pour la France[*][[mort pour la France (official denomination for soldiers dead at war)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

B. Fundoianu,[4][5][6] alias Benjamin Fondane (pseudonimele literare ale lui Benjamin [Barbu][7] Wexler [ortografiat și Wechsler]), (n. 14 noiembrie 1898, Iași – d. 2 octombrie 1944, lagărul nazist de exterminare Auschwitz, Polonia) a fost un critic, eseist, poet și teoretician literar franco-român de etnie evreiască, asociat cu mișcările românești de avangardă, dintre care expresionismul și suprarealismul erau predominante.

De numele lui Barbu Fundoianu este legat înființarea și conducerea primului teatru de avangardă din România[1].

În anul 1922, împreună cu regizorul Armand Pascal, cumnatul său, B. Fundoianu se dedică înființării primului teatru de avangardă românesc, Insula, urmând exemplul experimentelor novatoare ale regizorului francez Jacques Copeau sau pe ale lui Federico Garcia Lorca, dar, din motive financiare, teatrul este închis în 1923, după ce se pusese în scenă feeria Legenda funigeilor, de Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Perioada românească[modificare | modificare sursă]

A fost fiul comerciantului Isaac Wechsler din Ținutul Herța, Regatul României. A început să colaboreze încă de la 14 ani la diverse reviste românești și evreiești. Dar adevăratul debut poate fi considerat doi ani mai târziu, în revista de orientare simbolistă și modernistă Viața nouă, editată de Ovid Densușianu. Este începutul unei susținute activități de poet, publicist, eseist, om de teatru. Împreună cu regizorul Armand Pascal întemeiază teatrul de avangardă Insula.

Citește mult, cu fervoare, cu o receptivitate și o siguranță a judecății critice ieșită din comun. Impresiile despre literatura franceză le strânge în volumul de note de lectură Imagini și cărți din Franța. Este tot atât de interesat de fenomenul cultural și literar românesc ca și de cel european, în special francez.

După trei ani de studii la Facultatea de Drept din Iași, se stabilește la București.

Perioada franceză[modificare | modificare sursă]

În 1923 s-a stabilit la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii români și publică constant în revistele de avangardă din România. Astfel publică în revistele avangardei Integral, Unu, Contimporanul. De altfel, unicul volum de poezii publicat în timpul vieții și dedicat "virtual" lui Ion Minulescu, "primul clopotar al revoltei lirice românești", intitulat Priveliști, îi apare în 1930, după plecarea din țară. A tradus în franceză versuri din creația lui Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Vinea și Ion Minulescu.

Integrat unui alt spațiu cultural, poetul va publica în Franța sub numele de Benjamin Fondane. Rămâne același comentator pasionat și receptiv al vieții literare, iar semnătura lui va apărea frecvent în revistele literare, mai cu seamă în revista Les Cahiers du Sud.

Viața sa pariziană este marcată însă de dezrădăcinare (vezi poemul Exodul), de dificultatea de a scrie în franceză, deși va ajunge să stăpânească franceza scrisă într-un timp relativ scurt. Determinantă pentru evoluția spirituală a lui Benjamin Fondane a fost întâlnirea, în primăvara anului 1924, cu filosoful rus Lev Șestov, precum și cu scrierile lui Friedrich Nietzsche și Søren Kierkegaard. Personalitatea lui avea să se exprime cel mai convingător în activitățile de interpret și teoretician al poeziei moderne. În acest domeniu, gândirea lui a atins punctul de maximă originalitate. Cel mai important volum de eseuri, apărut în 1936, se intitulează La conscience malheureuse (Conștiința nefericită). Monografia Rimbaud le voyou (Rimbaud vântură-lume, traducere, note, comentarii și anexe de Luiza Palanciuc și Mihail Șora), Faux Traité d'Esthétique (Fals tratat de estetică, traducere, note, comentarii și anexe de Luiza Palanciuc și Mihail Șora) și Baudelaire et l'expérience du gouffre (Baudelaire și experiența abisului, traducere, note, comentarii și anexe de Luiza Palanciuc și Mihai Șora), sunt alte trei opere de meditație, de punere în cauză a statutului artei, al poeziei, în special, ca necesitate spirituală a lumii moderne.

Creația poetică originală franceză a lui Benjamin Fondane a fost adunată în volumul antologic Le mal des fantômes (1980), titlul fiind ales chiar de autor și trimis soției sale, Genevieve, prin intermediul unei scrisori testament, scrisă în lagărul de sortare a evreilor de la Drancy. Scrisoarea aceasta conținea indicații precise asupra modului în care trebuia editată opera sa. Acest volum antologic a fost publicat târziu, după dispariția lui tragică, alcătuit din câteva cicluri separate de versuri Ulysse, l'Exode, Titanic, Au temps de poème, Poèmes épars. Ideile de rătăcire, de exil printre oameni, de paradis pierdut, de univers al copilăriei ca stare de grație sunt centrale poeziilor sale. Nu întâmplător este asimilat adeseori evreului rătăcitor ca tip universal al intelectualului, în speță al filosofului neliniștit, interogativ, care caută soluții pe care nu le va afla nicicând.

În timpul ocupației germane a Franței este arestat de către Gestapo împreună cu sora sa mai mare Lina, în urma unui denunț cu privire la faptul că erau evrei. Amândoi au fost închiși în lagărul de la Drancy, de unde câțiva prieteni, între care Emil Cioran, care va evoca episodul în volumul său, Exerciții de admirație, Stephane Lupasco,[8] Paulhan, au obținut eliberarea sa, dar nu și pe a Linei, care nu avea încă cetățenia franceză. Fondane refuză să părăsească lagărul fără sora sa, Lina. Ei au fost deportați la Auschwitz în mai 1944. Din nefericire, urma Linei s-a pierdut. Fondane a fost gazat după câteva luni, la 2 octombrie 1944, la Auschwitz-Birkenau.

Opera[modificare | modificare sursă]

Opere în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Tăgăduința lui Petru, Editura Chemarea, Iași, 1918,
  • Imagini și cărți din Franța, Editura Socec, 1922,
  • Priveliști, poeme, Editura Cultura Națională, 1930

Opere în limba franceză (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Ulysse, Les Cahiers du Journal des poètes, Bruxelles, 1933
  • Rimbaud le Voyou, Éditions Denoel et Steele, 1933
  • La conscience malheureuse, Éditions Denoel et Steele, 1937
  • Faux Traité d'Esthétique, Éditions Denoel et Steele, 1938
  • Baudelaire et l'expérience du gouffre, Éditions Seghers, 1947 (postum)

Traduceri din limba franceză[modificare | modificare sursă]

Vezi programul Restitutio Benjamin Fondane, coordonat de Luiza Palanciuc și Mihai Șora, de editare integrală a operei, la Editura Polirom.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://fr.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Fondane  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Antologia literaturii române de avangardă, Editura pentru Literatură, 1969
  5. ^ Liana Tugearu: Exil în pământul uitării Arhivat în , la Wayback Machine., în România literară, nr. 51-52/2009 (revistă editată sub egida Uniunii Scriitorilor din România), ediția online accesată la 22 martie
  6. ^ Boris Marian: Revenind la Fundoianu[nefuncțională], pe site-ul Federației Comunităților Evreiești din România, accesat la 22 martie 2010
  7. ^ Andrei Crăciun (), Trista poveste a lui Benjamin Fondane, poetul care a sfârșit gazat la Auschwitz | DELA0.RO, Dela0 
  8. ^ Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 152.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • fr Till R. Kuhnle (dir.) : Benjamin Fondane – écrire devant l’Histoire / numéro thématique de la revue Lendemains – études comparées sur la France 146/147, 108p.
  • fr Monique Jutrin, Avec Benjamin Fondane au-delà de l'histoire : Ou les carnets d'Ulysse (1924-1944), Paris, Éditions Parole et silence, 2011.
  • fr Monique Jutrin, Benjamin Fondane à la recherche du judaïsme : Entre Jérusalem et Athènes, Paris, Éditions Parole et silence 2009.
  • Mariana Boca: Criza europeană și modernismul românesc: Camil Petrescu și Benjamin Fundoianu, Editura Ideea europeană, București, 2008, ISBN 978-973-1925-46-2
  • Ana-Marina Tomescu, B. Fundoianu / Benjamin Fondane, un scriitor între două literaturi, București, Editura Cartea Universitară, 2007.
  • Olivier Salazar-Ferrer, Benjamin Fondane, traducere de Elena Tudorie, Iași, Editura Junimea, 2005.
  • Radu I. Petrescu: Privirea Medusei: Poezia lui B. Fundoianu - Benjamin Fondane, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 2003, ISBN 973-8243-83-1
  • Victor Stoleru, B. Fundoianu – Benjamin Fondane, București, Editura Grai și Suflet – Cultura Națională, 2000.
  • fr Olivier Salazar-Ferrer, Benjamin Fondane et la révolte existentielle, essai, Bruxelles, Éditions de Corlevour, 2007.
  • en Ramona Fotiade (ed.), The Tragic Discourse. Lev Shestov and Benjamin Fondane’s Existential Thought, London & New York, Peter Lang Publishing, 2006.
  • fr Patrice Beray, Benjamin Fondane au temps du poème, essai, Verdier & Les Amis de L'Ether Vague, 2006.
  • fr Monique Jutrin (dir.), Rencontres autour de Benjamin Fondane, poète et philosophe, Paris, Éditions Parole et silence, 2003.
  • fr Société d'études Benjamin Fondane (éd.), Cahiers Benjamin Fondane, Kfar Saba (IL), 1997→
  • fr Patrice Beray et Michel Carassou (éd), Le Voyageur n’a pas fini de voyager, Textes et documents, Paris, Éditions Paris Méditerranée/L’Éther vague-Patrice Thierry, 1996.
  • fr Monique Jutrin, Benjamin Fondane ou le périple d'Ulysse, Saint Genouph, Éditions Nizet, 1989.
  • Dorin Ștefănescu (coord.), B. Fundoianu sau încercarea paradoxului. Pentru o hermeneutică existențială. Benjamin Fondane ou l'épreuve du paradoxe. Pour une herméneutique existentielle, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010.
  • Mircea Martin, Introducere în opera lui B. Fundoianu, Editura Minerva, București, 1984.

Speranta Sofia Milancovici, "De la Benjamin Fundoianu la Benjamin Fondane", Vasile Goldiș University Press, 2011 Speranta Sofia Milancovici, Fundoianu / Fondane, eseistul nonconformist, Arad, „Vasile Goldiș” University Press, 2006 Speranta Sofia Milancovici, • Text, context, identity:the paradigm of the Jewish intellectual in the romanian culture, 2011 International Conference on Social Science and Humanity, ICSSH 2011, Proceedings, vol. 2, editors prof. Chun-Hua Lin and Zhang Ming, publisher Institute of Electrical and Electronics Engineers, Inc., Printed in Chengdu, China, ISBN 978-1-4244-9375-3, p. 368-372

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Benjamin Fondane
  • SITE OFICIAL Special consacrat lui B. Fundoianu / Benjamin Fondane, acest site face parte din programul RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE, de editare și difuzare a operei scriitorului de origine română. Inițiat și coordonat de Luiza Palanciuc și Mihai Șora, programul își propune punerea în circulație a patrimoniului intelectual și moral lăsat de B. Fundoianu/Benjamin Fondane: direct – soției sale, Geneviève Tissier-Fondane (prin testamentul literar care însoțea ultima scrisoare, trimisă din lagărul de la Drancy, în 29 mai 1944, cu o zi înainte de a fi deportat la Auschwitz) sau indirect, prin scrierile sale, atitudinile publice ori private. Situl prezintă studii, texte din periodice, extrase din operele românești și franceze, comentarii, analize, informații, anunțuri de ultimă oră, precum și o bogată bază de date iconografice.
  • Asociația Société d’Études « Benjamin Fondane » (Israel)
  • Asociația Benjamin Fondane (Franța)
  • Poezii Arhivat în , la Wayback Machine., cerculpoetilor.net
  • Benjamin Fondane - un alt existențialism, 6 decembrie 2009, Amos News

Articole biografice


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Benjamin_Fondane&oldid=16165007