Arta Florescu
| Arta Florescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  București, România |
| Decedată | (77 de ani)[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | cântăreață de operă profesor de muzică[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Gen muzical | operă |
| Tipul de voce | soprană |
Modifică date / text  | |
Arta Florescu (n. , București, România – d. [1]) a fost o cântăreață de operă și profesoară de canto română.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A studiat la Conservatorul din București, între 1939 și 1942, cu Elena Saghin (canto), Ioan D. Chirescu, Constantin Brăiloiu, Mihail Jora sau M. Vulpescu, la Geneva cu Anna Maria Guglielmetti (1946) și la Viena cu Kurt Nasor, Balzer și Josef Krips (1947).
Arta Florescu a fost solistă la Societatea Corală „România” din București (1937–1942), solistă (1942–1945) și prim-solistă (1945–1968) la Opera Română din București, conferențiar (1950–1954), profesoară (1955–1986), profesoară atestată (1965) și șef de catedră de canto (1963–1985) la Conservatorul din București, profesoară la Opera din Istanbul, Turcia (1976).[2]
Arta Florescu a debutat pe scena Operei din București în ziua de 5 noiembrie 1942, în Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti, dar a devenit angajată a Operei abia în septembrie 1945, an în care a devenit și membră a Partidului Comunist Român, din convingere. Viața ei profesională, care a durat 47 de ani, cuprinde 29 de ani de carieră pe scenele operelor, cu 72 de roluri interpretate, și 18 ani în învățământul muzical, din care ultimii 5 ca șefă de Catedră, și membră a unor jurii internaționale la concursuri de canto de mare prestigiu, peste tot în lume: Verviers, Geneva, Ostende, S’Hertogenbosch, Munchen, Zwickau, Moscova, Tokyo, Montreal, Rio de Janeiro, Toulouse, Atena, București. A cântat pe scenele teatrelor „Balșoi” din Moscova, „Staatsoper” din Berlin, „Royal de La Monnaie” din Bruxelles, „Municipal” din Rio de Janeiro, „Staatsoper” din Leipzig, „Champs Élysées” din Paris, „Kirov” din Sankt-Petersburg etc.[3] În 1968 a ieșit la pensie.[4]
A fost distinsă cu titlul de artist emerit (înainte de 1960). Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, solistei lirice Arta Florescu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[5]
A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[6]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Arta Florescu, Autoritatea BnF
- ^ 10 ani de la moartea sopranei Arta Florescu
- ^ „PORTRET: Soprana Arta Florescu – 100 de ani de la naștere”, Rador.ro, , accesat în
- ^ Soprana Arta Florescu[nefuncțională]
- ^ Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri și ordine unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 22 ianuarie 1964.
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 4.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Arta Florescu în dialog cu Iosif Sava - Contrapunct liric, Editura Muzicală, 1987, 242 pagini
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- 10 ani de la moartea sopranei Arta Florescu, 6 iulie 2008, Tudor Cristian, Amos News
