Arpeggione
Arpeggione este un instrument muzical cu coarde și arcuș, inventat în 1823 de lutierul vienez Johann Georg Staufer. Are o formă asemănătoare cu a unei chitare sau a unei viori medievale; are șase coarde și este acordat ca o chitară clasică. Numit și „chitară violoncel”, arpeggione este în esență o violă bas. Forma și dimensiunile instrumentului fac ca el să fie ținut între genunchi și cântat prin frecarea coardelor cu un arcuș.[1][2][3]
Instrumentul a avut o scurtă perioadă de popularitate de aproximativ un deceniu. Singura compoziție importantă pentru arpeggione a fost o sonată cu acompaniament de pian de Franz Schubert, publicată postum în 1871, când instrumentul era deja dat uitării.[4][5] A revenit în interesul muzicienilor în secolul al XXI-lea, când i-au fost dedicate câteva compoziții.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Bluschke, Das Instrument „Arpeggione“
- ^ Arpeggione, la Oesterreichishes Musiklexikon (accesat în 5 mai 2021)
- ^ Hengelbrock
- ^ Kjemtrup
- ^ Musik für Arpeggione, la Ars Produktion (accesat în 5 mai 2021)
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Sebastian Bluschke: Instrumentenkunde: Der Arpeggione, la grin.com, 2009 (accesat în 5 mai 2021)
- Matthias Hengelbrock: Musik für Arpeggione, la Klassik Heute, 2001 (accesat în 5 mai 2021)
- Inge Kjemtrup: Why Do String Players Still Love Schubert’s ‘Arpeggione’ Sonata?, 1 aprilie 2018, la Strings (accesat în 5 mai 2021)
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Arpeggione or guitar “da gamba”, la Atelier de lutherie Philippe Berne (accesat în 5 mai 2021)
