Arheometrie
Arheometria (din limba greacă ἀρχαῖος arhaíos = vechi și μέτρον métron = măsură) este o știință interdisciplinară apărută la sfârșitul secolului 19 și devenită de sine stătătoare în jurul anului 1950, care poate fi definită ca aplicarea și folosirea științelor naturale (matematica, fizica, chimia, biologia, geologia) în studiile de arheologie și de istoria artei.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Arheometria a apărut urmare activităților desfășurate în laboratoare precum cele de la British Museum, Smithsonian Institute sau Muzeul Louvre, care au sprijinit dezvoltarea acestei noi științe, inclusiv prin conferințe internaționale și prin înființarea unor reviste ISI de profil - „Archaeometry” (1958), „Journal of Archaeological Science”.
Metode[modificare | modificare sursă]
În acest moment, arheometria poate fi împărțită în cinci subgrupe care implică: (1) metode fizice de datare; (2) analize fizice și chimice ale probelor, precum cea a ADN-ului antic; (3) reconstituirea mediului înconjurător; (4) prospectări geofizice; (5) metode matematice de procesare a datelor arheologice, precum modelări matematice, analize statistice, analize de reconstituire de tip 3D etc.
Una dintre cele mai popularizate metode arheometrice este determinarea vârstei artefactelor conținând materii organice cu ajutorul Carbonului-14 radioactiv, metodă descoperită de Willard Libby, pentru care a primit Premiul Nobel pentru chimie (1960).
O altă metodă arheometrică este datarea prin termoluminiscență care se bazează pe faptul că aproape toate mineralele naturale (roci, materiale litice, ceramică) devin luminescente prin încălzire.
Analizele elementale, având ca scop determinarea elementelor chimice prezente într-un anumit obiect și proporția în care acestea se găsesc în respectivul obiect, reprezintă unele dintre cele mai des folosite metode de lucru. Inițial, în anii '60, singurele metode de determinare erau tehnicile analitice bazate pe fenomene chimice. Ulterior au fost dezvoltate numeroase alte tehnici, precum:
- Fluorescența de Raze X (XRF),
- diverse tipuri de microscopie electronică,
- spectrometrie de masă bazată pe diverse fenomene de absorbție sau emisie la nivel molecular, atomic și/sau nuclear,
- tehnici bazate pe folosirea ionilor accelerați, cunoscute sub denumirea consacrată de Ion Beam Analysis (IBA)[1]:
- tehnici nedistructive neconvenționale bazate pe microfascicol[2]:
- tehnici nedistructive neconvenționale bazate pe radiație de sincrotron:
- difracție de pulberi,
- fluorescență de raze X indusă de radiație de sincrotron (SR-XRF).
Aceste tehnici pot fi aplicate pentru a studia obiecte arheologice de diverse naturi: picturi, ceramici, sticle, emailuri, obsidian, unelte din piatră, bronzuri, obiecte metalice din aur și argint.[5]
Obiective[modificare | modificare sursă]
Metodele arheometrice au implicații în ceea ce privește:
- Stabilirea tehnologiei și autentificare, presupunând identificarea de materiale și de tehnici de producție (investigarea și verificarea rețetelor de fabricație antice, autentificarea obiectelor de artă și arheologice în vederea identificării falsurilor).
- Stabilirea originii și provenienței, presupunând caracterizarea și localizarea surselor naturale de materii prime folosite pentru fabricarea diverselor artefacte (stabilirea surselor de obținere a materiilor prime, a drumuri și a legături comerciale în vechime).
- Stabilirea modului de degradare, coroziune, îmbătrânire.
- Identificarea modului adecvat de păstrare și conservare.
Situația pe plan național[modificare | modificare sursă]
În România au existat studii antropologice (biologice sau fizice), paleozoologice, petrografice și metalografice încă de la sfârșitul secolului XIX. Se poate spune că arheometria a apărut abia după 1970, ca urmare a unor studii din domeniul fizicii nucleare efectuate în cadrul Institutului de Fizică Atomică din București și a filialei sale de la Cluj-Napoca. Seminarul de Arheometrie de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT) din Cluj-Napoca și IFIN-HH au organizat anual conferințe și simpozioane naționale[6][7][8] datorită cărora s-au pus bazele arheometriei moderne românești. Au apărut volumele 1/1988, 2/1990[9] și 3/2008[10] ale lucrărilor conferințelor clujene “Archaeometry in Romania - Physics methods in Archaeology”. Un pas organizatoric foarte important l-a constituit înființarea în 2011 a Societății Române de Arheometrie[11].
Unul dintre cazurile cele mai mediatizate în care au fost utilizate metodele arheometrice îl reprezintă descoperirea brățărilor dacice, a căror autenticitate a fost insistent pusă la îndoială de către presă sau diverși factori interesați.[12]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ R. Bugoi & col. - Potential of external IBA and LA-ICP-MS for compositional analysis of obsidian, în Nuclear Instruments and Methods in Physics Research B 226 (2004) 136-146
- ^ B. Constantinescu & col. - Romanian ancient gold objects provenance studies using micro-beam methods: the case of "Pietroasa" hoard, în Nuclear Instruments and Methods in Physics Research B 231 (2005) pp. 541-545
- ^ B. Constantinescu & col. - Micro-PIXE studies on Visigothic ‘Pietroasa’gold hoard Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ R. Bugoi & col. - Micro-PIXE study of gold archaeological objects, în Journal of Radioanalytical and Nuclear Chemistry, vol. 257, no. 2 (2003), pp. 375-383
- ^ Arheomet Arhivat în , la Wayback Machine. - Studii de arheometalurgie folosind metode analitice nucleare, asupra unor obiecte de aur, argint și bronz din patrimoniul muzeal romanesc
- ^ „Simpozionul Național de Arheometrie - 2010”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Primul Simpozion Național al Societății Române de Arheometrie - ARCHAEOMET 5 - 2012
- ^ Al Doilea Simpozion Național al Societății Române de Arheometrie - ARCHAEOMET 6 - 2013
- ^ Archaeometry in Romania. 2-nd Romanian Conference on the Application of Physics methods in Archaeology, Cluj february 17-18, 1989, vol.2, autori: Petre T. Frangopol, Vasile V. Morariu, Editura IAP Press, 1990
- ^ Arheometrie în România, vol.3, 1991-2008, Zoia Maxim, Diana Bindea, Luminița Săsăran, Editura MEGA, ISBN 978-973-1868-80-6, 2008
- ^ „Societatea Română de Arheometrie - SARCHAEOM-RO”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Brățările dacice sunt autohtone și autentice, 12 martie 2011, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Simpozionul Balcanic de Arheometrie, la Sinaia. Ce legătură există între această știință și autentificarea brățărilor dacice Arhivat în , la Wayback Machine., interviu cu Petre T. Frangopol, RL online, 26 sep 2016.
- Fizica și Arheometria, Bogdan Constantinescu, Petre T. Frangopol, în Revista de Politica Științei și Scientometrie, vol.1, nr.4, dec.2012, pp. 333-337.
- Proiectul Arheometrie, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei. Departamentul Fizică nucleară aplicată.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Arheomet Arhivat în , la Wayback Machine. - Primul program național de cercetare stiințifică a vechilor tehnologii metalurgice, reunind cele mai prestigioase instituții de specialitate în arheologie și fizică atomică;
- Societatea Română de Arheometrie Arhivat în , la Wayback Machine. - proiecte.
- ISA - Official Website of The International Symposium on Archaeometry Arhivat în , la Wayback Machine. (Simpozionul Internațional de Arheometrie).