Alfred Macalik
| Alfred Macalik | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Viena, Austro-Ungaria |
| Decedat | (91 de ani) Oradea, România |
| Cetățenie |  Austria România |
| Ocupație | pictor compozitor sculptor |
| Activitate | |
| Mișcare artistică | expresionism |
Modifică date / text  | |
Alfred Macalik (n. 10 septembrie 1888, Viena – d. 20 septembrie 1979, Oradea) a fost un pictor, desenator și grafician austriac stabilit în România.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Sfătuit de Gyula Szoke, profesorul său de desen, s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Cracovia unde a studiat cu Teodor Axentowicz vreme de un an - între 1910 - 1911, și la cea din Budapesta din 1914 până 1918, unde a fost elevul lui Ede Balló. A studiat o perioadă, datorită unei burse, la Școala de la Szolnok colonie artistică inițiată de Ludovic Hegheduș. A expus imediat după încheierea stagiului militar, în 1919, în principal uleiuri, într-o tematica diversă si cu o cromatică închisă. A urmat în anii 1920 cursurile Școlii de pictură de la Baia Mare, ceea ce i-a deschis paleta și l-a apropiat de pictura peisagistică.
Stabilit la Oradea, a fost unul din animatorii vieții culturale a orașului. A deschis o școală privată de artă care a funcționat în perioada 1930 - 1937. A creat numeroase portrete ale elitei literare și artistice orădene și s-a implicat ca profesor în dezbaterile artistice și estetice. Pictorul a fost dublat și de un talentat muzician si compozitor care a pus bazele Filarmonicii de Stat Oradea.
Muzee[modificare | modificare sursă]
- Muzeul Țării Crișurilor, Oradea
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Maria Zintz: Bildende Künstler aus Oradea (1850-1950). Verlag Muzeul Țării Crișurilor, 2009 ISBN 978-973-7621-15-3
- Romániai magyar irodalmi lexikon: Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés III. (Kh–M). Főszerk. Dávid Gyula. Bucuresti: Editura Kriterion. 1994. ISBN 973-26-0369-0